Eu şi Alex. Alex Chelba

  • 1

Eu şi Alex. Alex Chelba

Tags :

Category : Uncategorised

Stau de minute în şir şi pur şi simplu nu ştiu de unde să pornesc. Pe Alex l-am cunoscut pentru prima dată la F64. Acum câţiva ani buni. Parcă a trecut o veşnicie. Amândoi muşcaţi de fotografie, cu microbul în sânge. Eu, mai bătrân, am prins vremurile analogului, cu „laborator” alb+negru în baie. El de generaţie mai nouă, avid de cunoaştere. Ne-am împrietenit repede, el cu rockul şi cu Batman-ul lui, eu cu Batmane-ul meu din copilărie şi cu Rammstein. Dacă cineva ne vedea pe stradă pe amândoi… două persoane total diferite. El înalt, bărbos şi solid, eu mic şi gras. Cu toate acestea am fost prieteni. Prieteni de „suferinţă” la muncă. Amândoi Gică contra. Amândoi sobri. Asta aşa, de ochii lumii. De râs râdeam şi făceam băşcălie de mai mare dragul!

La muncă era de o seriozitate de îţi putea scoate peri albi. Dar corect. Şi extrem de săritor. Aveai o problem,ă. nu exista să nu te rezolve. Plus că datorită fixismului său celebru, când se apuca de o treabă, nu se lăsa până nu o buchisea ca la carte. Singurul lucru care îl scotea din „sărite” era atunci când îi dădeai peste nas cu cunoştinţe mai multe decât ale lui. Nu se supăra, îl făcea să înveţe, să caute, să de documenteze.

Am ieşit împreună la fotografiat. El voia să înveţe să fotografieze macro, eu eram curios cum este să faci poze la concerte. Am învăţat reciproc, unul de la altul. Ştiu că îi plăcea să mă descoase despre fotografia alb-negru, iar eu povesteam cu plăcere. Aveam aceeaşi idei despre fotografii profesionişti de la noi, ne amuzam de cele mai multe ori pe seama „duşmăniei” între cei din breasla fotografilor. Nu iertam nimic!

După ce am plecat de la F64, ne vedeam mai rar. Dar ne vedeam. Atunci când eşti liber profesionist, îţi poţi face programul cum doreşti. Iar eu întotdeauna îmi făceam timp pentru a ieşi cu Alex la o tură foto, la o bere, la un fresh, la o şarma la Dristor din Centru Vechi sau la pizzeria unde primeau şi bonuri de masă. Asta cu bonurile de masă era specialitatea lui Alex. mereu făcea cinste cu pizza pe bonuri de masă. Uneori îl aşteptam la uşa magazinului unde lucra, să termine programul şi să mergem să vorbim la o bericioaică.

El era primul care îmi citea amărâtele de articole foto. Mă corecta, ne mai ciondăneam pe o anumită exprimare. Şi acum râd de păţania lui cu Articolul lui. A fost obligat să scrie ceva, la muncă. Dacă la vorbit erau puţini care îl întreceau, la scris era dezastru! M-a pus să îl corectez. Frate, i-am zis, nu am ce corecta! El: Atât de naşpa e? Mai trebuie să precizez? Pune-te pe râsete… Lasă, că îl corectează ăia de îl publică. Da de unde! Am râs până la lacrimi când mi-a spus că aşa cum l-a scris, aşa l-au publicat. Dovadă că nimeni nu citeşte ce publică unii.

Vai, cât îi mai plăcea să vorbească. Fireşte, despre el, ce a mai făcut, la ce se mai gândeşte, ce planuri are, cum a făcut şi a dres el una, alta. Nu era lăudăros, să nu mă înţelegeţi greşit. Poate un plic plin de el, dar ştiam cu să i-o retez dacă sărea calul. Nu cred că s-a supărat vreodată pe mine, Şi chiar dacă era aşa, îi trecea repede. Singurul lucru care pe mine mă mâhnea cel mai mult: nu dădea şi el un telefon, să te întrebe cum eşti, ce mai faci. Cred că timpul este de vină. După ce a plecat şi el de la F64, pur şi simplu s-a aruncat în braţele muncii liber profesioniste. Nu mai avea timp de ieşit, ne întâlneam pe fugă, muncea din greu să îşi îndeplinească visurile.

Era un Canonist convins. Ce am apreciat cel mai mult le el, apropo de aparatură foto, este faptul că respecta şi celelalte mărci. Niciodată, dar absolut niciodată nu ne-am contrat pe teme de aparatură foto. Dacă era ceva în neregulă la Canon, recunoştea, dacă altă marcă avea ceva mai bun decât Canon, nu te contrazicea dacă veneai cu argumente. Am avut şi eu Canon, ţin minte că am pus mâna pe un Canon 50mm 1.8 din prima serie, cea cu montură metalică şi cu scală de distanţă. Ce mă mai mândream cu el în faţa lui. Până la urmă i l-am vândut lui, că ştiu că îi plăcea. I-am mai dat un 28mm, de care mie nu mi-a plăcut. Îl primisem cu un body de 20D (ce vremuri!), la schimb pe un 85mm 1.8. Lui i-a plăcut. Îl poreclise vampirul, pentru că i se părea lui extraordinar la pozat de concerte, pe lumină slabă. Am ieşit odată prin Cişmigiu să fac eu nu ştiu ce teste. Mi-a împrumutat 70-200 L f/4 al lui. Ce sticlă! Era mândru nevoie mare de Canon 300mm f/2.8L IS USM! Şi cât a muncit pentru el. Mi s-a rupt inima când am văzut pozele de pe blogul lui Cabral, cum a ajuns echipamentul lui. Pe atunci Alex trăia. Nu mă gândeam nici o clipă că s-ar putea să nu îl mai vă în viaţă. De fapt, iniţial nu credeam că se putea afla printre cei de la Colectiv. Îl ştiam ocupat cu altceva. Ce aş da să fi avut dreptate şi Alex să fie prins cu altceva!

Acum am rămas fără un prieten. Ultima dată când ne-am întâlnit a fost într-o vară, Nu ştiu dacă anul acesta sau anul trecut. Pare că a trecut mult timp. Ne-am întâlnit pe fugă, el cu treabă, eu cu timp liber tocmai pentru a îl întâlni. Este aşa de bine să ştii că ai un amic pe care să îl poţi suna să te întâlneşti, la un ceai, o cafea, o pizza, ceva. Acum nu mai am! Sunt însă „bogat” cu amintiri minunate împreună. Momente pline de veselie şi voie bună. Mulţumesc, Alex!

***

Prima ieşire oficială cu F64 la una de după program. 🙂

Alex Chelba 01

Acum ceva ani, eram mai tineri.

Alex Chelba 02

La naiba, şedinţa de dimineaţă, mai bine ne ocupăm de aparatură…

Alex Chelba 03

 

De Halloween 2010. Peace!

Alex Chelba 04

 

Ce mai testam aparatura pe el. 🙂

Alex Chelba 05

 

În momentele în care fotografiatul era interzis!

Alex Chelba 06

 

Facem şi noi o vânzare, ceva?

Alex Chelba 07

 

Pe vremea interviurilor pentru Radio România (parcă)…

Alex Chelba 08

 

Amintiri…

Alex Chelba 09

 

Atenţie, se pozează!

Alex Chelba 10

 

Die seria „În căutarea gâzei!”

Alex Chelba 11 Alex Chelba 12

La început, se mira cum de văd gâzele şi el nu. După ce l-am bătur la cap cum şi ce, era mândru când el vedea ce nu vedeam eu! 🙂

La o tură prin oraş…

Alex Chelba 13 Alex Chelba 14 Alex Chelba 15

 

Am fost norocos să te cunosc, Alex!

Alex Chelba 16

 

Pentru cei aflaţi departe, aici se odihneşte Alex. Am fost astăzi… Ceea ce m-a făcut să scriu cele de faţă.

Alex Chelba 17


1 Comment

Shark

29th November 2015 at 6:26 pm

R.I.P. Batman !

Leave a Reply