Despre aparate foto, obiective și altele

  • 7

Despre aparate foto, obiective și altele

Category : Articole foto

Acest material este dedicat mai ales începătorilor în ale fotografiei și se referă strict la aparatura foto. Citind în ultimele zile argumentele pro și contra referitoare la o lansare a unui aparat foto DSLR full frame (echivalentul cadrului de film 36 mm × 24 mm) din partea unui vechi producător de aparate foto, m-a intrigat tot ceea ce am citit. Comentatorii sunt de toate felurile, își dau cu părerea decent, dar uneori modul de gândire este anapoda. Să fiu clar, nu sunt profesor și nici nu vreau să ajung unul. Sunt un pasionat de fotografie cu experiență. Dacă ar fi să mă iau după pregătire și diplomă, sunt fotograf profesionist. Am practicat fotografia ca și meserie (pentru o instituție de stat). Personal mă consider în continuare un pasionat de fotografie. De ce spun toate acestea? Pentru ca cititorii să înțeleagă puțin cine scrie aceste rânduri.

Sper ca cele de mai jos să ajute. Aceasta este și intenția.

IMG_2291

  1. Aparatul foto

Alegerea aparatului foto este cea mai importantă alegere atunci când se pășește în domeniul fotografiei, indiferent de scopurile pentru care începem să fotografiem.

În zilele noastre, alegerea unui aparat foto adecvat nouă ar trebui să fie simplă, dar în majoritatea cazurilor noi înșine o complicăm până acolo unde nu mai știm pur și simplu ce să alegem. În era informațiilor online, lucrurile ar trebui să fie mai simple, dar realitatea ne demonstrează altceva. Repet: singurii vinovați suntem noi, complicându-ne inutil alegerea.

Să explic în baza unui exemplu, asta ca să nu ne învârtim în jurul cozii.

Presupunem că ne-am decis să cumpărăm un aparat foto mai bun decât ce avem acum. Primul lucru la care trebuie să reflectăm extrem de serios este ce vrem să obținem cu acel aparat foto. Să îl folosim doar pentru fotografiile de familie, în vacanță, excursii, prezentarea fotografiilor online, imprimare etc. Odată stabilit scopul, trecem la buget. Și nu mă refer doar la bugetul strict pentru achiziționarea aparatului foto respectiv. Ci la un buget pe anii care urmează. O să spună unii bine bine, dar… Nici un dar! Nu cer să planificați un buget anume (de genul cincinalului de pe vremea comuniștilor), ci să vă gândiți foarte, foarte serios dacă și cât apreciați că puteți cheltui pe viitor pentru o trusa foto. În funcție de răspuns, planificați următorul pas. În momentul în care scriu aceste rânduri, găsim pe piața aparate foto digitale pentru absolut toate gusturile și pentru toate buzunarele. Tentante pentru începători sunt DSLR-urile pentru începători. Au prețuri atractive (cu fel și fel de oferte în cursul anului), oferă o calitate a imaginii foarte bună. Aparatele foto compacte (cele mici, nu neapărat ieftine) au scăzut în vânzări, deh, mai toți cumpărătorii vor DSLR-uri. Din punctul meu de vedere, fiecare categorie își are atracția sa. Cine dorește un aparat foto digital pentru fotografii ocazionale, recomand un așa zis aparat foto de nișă (bridge). Până nu de mult, producătorii de aparate foto bridge foloseau ca și sursă de alimentare baterii uzuale AA, acum au trecut toți pe acumulatori dedicați. Personal preferam bateriile AA pentru că făcea din această categorie aparatul perfect pentru cei care folosesc fotografia ocazional și mai ales în concediu: bateriile sunt ușor de procurat de mai peste tot, iar când nu folosești aparatul pentru câteva luni de zile, scoți bateriile și gata. Acumulatorii dedicați necesită o anumită întreținere. De ce spun că aparatele de nișă sunt perfecte pentru cei care fotografiază ocazional? În primul rând, oferă o plajă a distanței focală uimitoare, de la un câmp de cuprindere larg și până la un zoom greu de imaginat pentru obiectivele foto interschimbabile. S-a ajuns până la o plajă focală între 24mm și 2000mm (!) per model. La care se adaugă firește și funcția de macro cu posibilitatea de fotografiere de la 1cm (deși pentru fotografii macro în natură, 1 cm este mult prea aproape pentru majoritatea insectelor). Ce vreau să spun este că un astfel de aparat îți oferă aproape toate posibilitățile posibile. Unde mai pui că unii producători oferă și obiective luminoase de f/2,8 pe întreaga plajă focală! Dezavantajele ar fi: rapiditatea în autofocalizare, senzorul mic și implicit zgomotul de imagine pronunțat de la anumite valori (depinde de producătorul aparatului foto). În privința calității imaginii, depinde de gusturi. De reținut: o fotografie nu este menită a fi privită mărită la 100%. Este o prostie! Cum ar fi ca atunci când te uiți la o pictură să te apropii la 5 cm distanță! Sau când vezi un afiș, să îl privești de la 10 cm? Iar soluția pentru acele imagini cu zgomot de imagine „insuportabil”: imprimați-le pe hârtie, format 13×18! Pe urmă vorbim. Și mai „scuzați” ceva: fotografia nu înseamnă numai apăsarea pe declanșator, salvarea imaginilor și urcarea pe mediile online. Înseamnă mult mai mult: selectare, post-procesare, pregătire în scopul dorit etc.

Eu am fotografiat cu fel și fel de aparate foto, începând cu analog, trecând pe digital cu un aparat Mustek cu uimitoarea rezoluție 640×480 pe care am dat o groază de bani, trecând apoi la un Canon de 2 megapixeli, HP 945, Canon A700, după care a urmat nebunia DSLR-urilor. Când privesc în urmă, am cheltuit extrem de mult de-a lungul timpului. Acum, după mai bine de 10 ani, pot spune că știu ce vreau. Tentația de noi aparate și obiective este extrem de mare, marketingul își face treaba din plin. Așadar, pentru a evita costurile inutile și timpul pierdut cu alegerea dificilă a unui aparat foto, luați în considerare și propria mea experiență. Cu siguranță va ajuta la ceva.

Aparatele foto compacte sunt o specie pe cale de dispariție. Amenințarea vine din partea telefoanelor mobile. Și totuși, aparatele foto compacte mai au un cuvânt de spus atunci când vine vorba de finețuri, cum ar fi aparatele foto compacte subacvatice. Mulți își pun întrebarea ce să facă cu un aparat foto subacvatic. Că doar nu se apucă de scufundări. Tocmai aici este chichița. În general, aparatele foto compacte sunt și rezistente la praf, îngheț, căderi și striviri. Pot spune: un aparat foto dur ca Chuck Norris, hehe. Lăsând gluma la o parte, aparatele foto compacte subacvatice reprezintă aparatul perfect pentru copii, datorită rezistenței mecanice. Toate acestea vin însă cu un preț: prețul. Dar… este aparatul perfect pentru iubitorii de mare și de munte. Pot da o mulțime de exemple de imagini cu ceea ce se poate obține cu un astfel de aparat. Iată doar câteva:

 

  1. Fotografii pe vreme rea – ninsoare în București.
  2. Un scurt test pentru un astfel de aparat: Olympus TG4.
  3. Fotografii subacvatice.

 

Atâta vreme cât vor exista aparate foto digitale subacvatice, aparatele compacte vor supraviețui. Nu cred că piața va fi „inundată” de telefoane inteligente subacvatice, ar fi ridicol, părerea mea.

 

Aparat foto digital full frame. De când mă știu în domeniul digital, „visul” oricărui mușcat mai adânc de fotografie este un corp de digital full frame. Iar dacă vrei să devii pro (în imaginația multora asta însemnând fotografii de evenimente), este un „musai”. Eu spun să se gândească de două ori. În primul rând, când mă gândesc la fotografia de „eveniment”, mă gândesc la educația vizuală, atât a fotografului, dar mai ales a „clienților”. Nu de puține ori mi-a fost dat să aud întrebarea din partea unor posibili clienți cu ce aparat se va fotografia. Sincer, asta nu este treaba lor. Este exact ca și cum te-ar întreba cineva ca atunci când scrii un review cu ce stilou scrii. Sau pe ce calculator. Este o aiureală de toată jena pentru cel care pune o asemenea întrebare! Ce contează este portofoliul și acel ceva la persoana pe care o angajezi să își imortalizeze evenimentul. Restul este… dar mai bine mă abțin. În altă ordine de idei, nu am văzut până acum o mireasă (ca să dau un exemplu) care să își etaleze rochia printr-o fotografie de mărimea unui panou publicitar, asta dacă nu este model și o face în scopuri publicitare!

Pentru cei care se gândesc din prima la un full frame, atenție! Ca să obții fotografii de calitate cu un astfel de aparat ai nevoie de obiective pe măsură, obiective care nu sunt tocmai ieftine!

Am un full frame în colecție, achiziționat în condiții cu totul speciale. Momentan folosesc un singur obiectiv, un 50mm f/1,8. Ieftin, da bun (excepție remarcabilă). Într-un fel pot spune acum că am folosit cam tot în materie de mărime de senzor, excepție formatul mediu digital, inaccesibil financiar. Nici măcar ca test. Pur și simplu nu se poate. Am ajuns să cunosc avantajele și dezavantajele. Nu pot să nu mă mir de o ciudățenie: În fotografia profesională, nu contează mărimea senzorului, ci măiestria fotografului. Acest lucru este uitat de majoritatea celor care se „bălăcesc” în fotografie. Adevărații profesioniști tac și fac. Artă. Am cunoscut astfel de oameni și sper să mai cunosc. Ceilalți care stau și scriu, care își dau cu părerea… aceștia sunt și vor rămâne amatori. Un profesionist nu are timp de pierdut. Și da, eu nu practic fotografia ca profesie, așadar îmi permit libertatea de a scrie.

Referitor la digitalul full frame, este într-adevăr superior tehnic, strict tehnic, dar depinde într-o măsură mult mai mare de obiectivele folosite. Un aparat foto DSLR cu senzor mai mic are multe avantaje peste full frame, avantaje pe care unii ori sunt orbi de nu le observă, ori sunt ignoranți sau au căzut în capcana marketing-ului, fiind ferm convinși că aparatul face pe om și nu invers.

Exemplu practic. O nuntă. Aparat foto full frame și obiectivul standard, 24-105mm f/4 (mai accesibil ca preț și foarte mult folosit). Profunzimea de câmp la diafragma maximă de f/4, distanța focală de 70mm și distanța până la subiect de cca. 3 m, este de aproximativ 0,43m. Cu cât distanța până la subiect scade, cu atât scade și profunzimea de câmp. La 2m, aceasta este de numai 0,19m. Profunzime de câmp bună pentru un portret. Dar… pentru o calitate mai bună, trebuie să închidem diafragma (cum am spus, un senzor full frame nu iartă nimic când vine vorba de calitatea optică a obiectivului folosit), prin aceasta fiind nevoiți să creștem valoarea ISO. Dacă nu folosim blițul. Dacă folosim blițul, acesta va avea nevoie să compenseze închiderea diafragmei prin emiterea unei lumini mai puternice. Și timpi de încărcare între cicluri de declanșare mai lungi la care se adaugă descărcarea mai rapidă a acumulatorilor. În biserică, lumina este slabă. Așa sunt bisericile ortodoxe, mai slab luminate, din „construcție”. Pentru obținerea unui rezultat bun din punct de vedere al calității imaginii pe toată plaja focală și pe toată suprafața cadrului, avem nevoie de un f/5,6. Cel puțin. Așadar de o cantitate de lumină dublă față de f/4. Cantitate de lumină lipsă, așa că suntem nevoiți să lucrăm pe alte fronturi. Indiferent dacă folosești blițul sau lumina existentă. Dacă ții la o anumită combinație între timpul de expunere și diafragmă, valoarea ISO se dublează. Asta în teorie. În practică, lucrurile sunt și mai dificile. Profunzimea de câmp redusă față de un APS-C, să nu mai vorbesc de un m4/3 (senzor jumătate cât un full frame), creează probleme în cazul în care vrei să imortalizezi și împrejurimile (nu numai mirii, ci și persoanele din spate, de exemplu). Paradoxal, în astfel de situații, un m4/3 este campion. De ce? Păi, în primul rând datorită obiectivelor. Găsești obiective de o calitate absolut extraordinară la prețuri la care un posesor de full frame care se respectă zâmbește. De ce este așa? Pentru că suprafața sticlei este mai mică (senzorul este jumătate cât un full frame, să nu uităm), iar datorită „limitărilor” tehnice, raportul dintre suprafața totală a sticlei și mărimea senzorului permit obținerea unor imagini clare dintr-un colț în altul la diafragme deschise. Aici aproape că dispare problema full frame-ului de soft în colțuri la diafragme deschise la maxim. Și pentru ca asta să nu fie destul, profunzimea de câmp se dublează la aceeași diafragmă. Să mai spun de cantitatea de lumină, mai mică pentru că astfel de obiective pe m4/3 sunt clare încă de la f/4 – dat ca exemplu în cazul nostru. Personal am obiective luminoase care sunt brici încă de la diafragma maximă, în speță f/1,8 sau f/2,8. Iar dacă suntem obligați să folosim blițul, acesta va „respira” mai ușor pe un m4/3, având avantajul unei profunzimi de câmp mare la diafragmă deschisă. Ce m-a făcut să râd cu gura până la urechi este părerea de rău a unora cum că pe un m4/3 nu ai DOF-ul ca pe un full frame. Ce rău este! Sincer, pentru a acoperi o nuntă din toate punctele de vedere artistice, tehnice, luați-o cum vreți, aveți nevoie de aparat foto digital format m4/3 pentru fotografierea la interior (fotografiile de nuntă standard) și de un full frame pentru fotografiile artistice duse la extrem (profunzime de câmp minusculă pentru un efect moamă, ce tare!). Și obiective cât mai luminoase! Să nu uit un alt aspect: Superangularul! În ciuda părerii că atunci când vorbim de superangular, full frame e rege, intervine din nou sticla lentilei. Și ghici ce? Tot m4/3 iese mai bine, chiar dacă pentru a avea același unghi de cuprindere, trebuie să își înjumătățească distanța focală (pentru un unghi de cuprindere echivalent 18mm pe full frame, m4/3 are nevoie de o distanță focală de 9mm). Cireașa de pe tort? Ce spuneți de un ochi de pește 9mm cu f/1,8? Echivalent pe full frame 18mm f/1,8? Fără efectul de glob cu margini negre?

Încă ceva despre m4/3, acest senzor jumătate cât un full frame: pentru cine folosește obiective macro și teleobiective: la macro, distanța minimă față de subiect crește (bun la insecte), în lumină slabă are un câmp de profunzime mai mare, alt plus în fotografierea macro; în privința teleobiectivului, pur și simplu dublează distanța focală. Aici de făcut o precizare: să spunem că folosim o distanță focală de 300mm. Acești 300mm rămân 300mm indiferent dacă îi folosim pe un full frame sau m4/3. Diferența constă în unghiul de vedere, sau unghiul de cuprindere. La m4/3 acesta se dublează, se creează senzația că subiectul este apropiat de 2x. Ca exercițiu, luați un cadru de full frame și decupați din cadrul de imagine la un raport de dublu. O să spună unii că se poate lucra și așa. Da, firește. Numai că ar trebui să comparați calitatea imaginii între astfel de cadre, unul luat cu un full frame și apoi decupat și unul nativ luat cu un m4/3. Diferențele vor fi evidente. Cei care spun că se dublează distanța focală a obiectivului nu se referă la modificarea fizică, ci la câmpul de cuprindere. Este însă mai ușor să spui așa decât să dai explicații. Alții însă greșesc considerabil când afirmă că la un obiectiv m4/3 se pierde luminozitatea (se înjumătățește). Un f/1,8 pe m4/3 este la fel de luminos ca un f/1,8 pe full frame. Se modifică doar profunzimea de câmp. J

Să nu credeți cumva că sunt un apărător al unui format sau altul. Îmi iubesc aparatul foto full frame, îl folosesc cu plăcere, chiar dacă trebuie să mă „lupt” cu o greutate mai mare și să mă limitez momentan numai la un singur obiectiv.

Formatul APS-C este iubit de marea masă a DSLR-iștilor. Un raport mărime-calitate-preț extrem de echilibrat. Poți folosi și obiectivele destinate full frame. Astfel, gama de obiective compatibile crește considerabil. La Nikon, dacă ai full frame poți folosi și obiectivele destinate exclusiv APS-C, aparatul recunoscându-le ca atare și folosește o suprafață mai mică a senzorului.

Diferența dintre un full frame și un APS-C nu este așa de mare cum ar crede unii. Pentru o prezentare haioasă, clic aici.

Ce vreau să spun cu toate acestea? Gândiți-vă bine pentru ce vă trebuie un aparat foto și în funcție de rezultat, căutați pe piață cel mai bun raport calitate-preț.

De ce este importată această alegere? Datorită sistemului pe care îl veți „adopta”. Nikon, Canon, Olympus/Panasonic, Fuji… Odată ales un sistem, trecerea la un altul este extrem de dureros mai ales din punct de vedere financiar și a timpului consacrat pentru crearea trusei. Te arde la buzunar, nu glumă. Spun aste din postura unui fotograf care a renunțat la trei sisteme, cu o grămadă de obiective „strânse” cu trudă. Din fericire, mi-am putut permite, chiar dacă atunci când mă gândesc cu câte „sacrificii” am achiziționat obiectivele de-a lungul timpului… Nu am schimbat sistemul că m-am săturat de el. Chiar dacă unora nu le va place ce urmează, povestea mea trebuie spusă, asta pentru a vă da seama ce înseamnă renunțarea la un sistem.

Primul DSLR a fost un Olympus E-500. Motivele pentru care am ales Olympus au fost pur financiar: oferta de kit dublu de neegalat la acea vreme (plus calitatea obiectivelor din pachet). Am investit în bliț, obiective, de la macro la tele trecând „prin” superangular. Apoi m-am lovit de chestiuni tehnice de ordinul viteză de focalizare și ISO ridicat. Am păstrat Olympus dar am mai adoptat un alt sistem: Canon. Câțiva ani totul ok. Apoi a venit tare din urmă Nikon, cu senzor cu o dinamică mai bună și fără tenta de culoare specifică sistemului. Am dat Canon pe Nikon. Olympus-ul a rămas din motive sentimentale. De-a lungul timpului, am decis să cumpăr un alt DSLR Olympus, mai bun (viteză de focalizare și precizie de invidiat – luate împreună, mai ales cu obiective bune), primul cu senzor de focalizare în cruce dublă (!). În Nikon am investit mai mult decât în Canon. APS-C vârf de gamă (două bucăți), bliț vârf de gamă, obiective atât de bune cât mi-am putut permite. Și pe urmă m-a lovit în moalele capului următoarea pățanie: am vrut un obiectiv macro bun. Mi-a plăcut Tamron 60mm. L-am testat în primul an de apariție și am rămas impresionat. Bun. Cumpăr, testez… La distanțe mici, super OK. La distanțe mari, aiurea rău de tot. Nu numai cu focalizarea, ci și cu expunerea! Măi să fie! Dus obiectivul la calibrat. Mai rău. Am zis să mai încerc. Am luat un Sigma 105mm. La fel, aiurea în tramvai. Cu un timp în urmă am cumpărat un alt obiectiv testat personal tot în primul an de apariție, tot pe un Nikon, dar nu la „valoarea” celui actual: Tamron 70-300 USM VC. Nefiind un obiectiv luminos, nu mi-am făcut probleme de focalizare. Culmea, trebuia! În final am dus aparatul la calibrat, am plătit ceva, Nikon nu face treaba gratis dacă aparatul se decalibrează în garanție decât în primele nu știu câte luni. Îl iau și îmi zic că am scăpat. De unde, aceeași probleme. Mă documentez. Nu pe net, personal, adică de la om la persoană. Și așa aflu că… nu bag mâna în foc că este adevărat, dar altă explicație nu am și nici nu am aflat… noile Nikon nu se pupă foarte bine cu obiective de la terți. Așadar, nu numai că au schimbat politica prețurilor în defavoarea consumatorului (nikoniștii știu ce spun aici), dar s-au hotărât să le dea cu tifla și obiectivelor altele decât Nikon… Dacă la chestia cu calibrarea aș fi închis ambii ochi, la chestia cu expunerea, pa și la gară! Îmi amintesc și acum o întâmplare incredibilă: un posesor de Nikon s-a plâns mie personal pe când lucram în domeniu că aparatul lui Nikon (scump) se decalibrează singur! La modul dus la calibrat, fotografiat o perioadă scurtă pe munte, pus în dulap, scos după câteva luni… ghici ce: decalibrare! Bei, ești nebun?! Am zis că poate omul l-a folosit în alte condiții decât cele specificate de producător… până când am pățit-o și eu. Nu exact la fel, dar la mine a fost al doilea model de vârf în care aparatul a devenit necalibrat (decalibrat) după cca. 2 ani de zile! Coincidență? Nu cred, cele două corpuri de aparate au sistem de autofocalizare diferite. Noroc că nu am luat trusa foto Nikon în concediu, altfel ratam câteva cadre faine! Am renunțat la tot echipamentul Nikon! Cât am pierdut cu acest „divorț”? Mulți bani. Dar… cu banii pe întregul sistem am achiziționat unul dintre cele mai bune obiective Olympus. Și a meritat. J

A doua poveste… Pentax. Cu Pentax altă poveste. Am ales Pentax pentru că mi-a plăcut rezistența acestuia la apă, praf și temperaturi scăzute. M-am lovit însă de altă problemă: lipsa unor obiective decente rezistente tocmai la apă și praf. Cele din vârful de gamă sunt inaccesibile și nu chiar așa de grozave în privința focalizării. În același timp am primit o ofertă greu de refuzat pentru un full frame de la Canon. Nu am stat pe gânduri. Am dat toată trusa Pentax și o diferență pe un Canon full frame și un obiectiv fix de 50mm f/1,8. Nu m-a interesat banii pierduți la această trecere.

Așadar, renunțarea la un sistem în favoarea altuia își are prețul ei. Și nu este de neglijat. De aici și importanța alegerii sistemului atunci când vorbim de aparate foto digitale cu obiective care se pot schimba. Fiecare sistem are avantaje și dezavantaje. În luarea deciziei depinde gama de obiective și prețul de achiziție al acestora. Dacă la un moment dat vă face cu ochiul un alt sistem pentru că oferă ceva ce al vostru nu are, aveți răbdare. Producătorii nu dorm. Mai devreme sau mai târziu vor veni și ei cu acel ceva care să balanseze avansul concurenței.

Aparatele foto de nișă (bridge) stau mai bine la acest capitol. J

 

  1. Obiectivele

Din punct de vedere al calității imaginii, obiectivele au un cuvânt mai greu de spus decât corpul aparatului. În plus, un obiectiv bun rămâne, aparatul foto este cel care se schimbă. În majoritatea cazurilor.

La obiective, riscul vine de la distanța focală. Adică eterna întrebare: ce distanță focală? Un răspuns îl poate da chiar banalul obiectiv de kit. Tentația de a cumpăra la scurt timp alte obiective este extrem de mare. Asta dacă există buget pentru așa ceva. Indiferent cum, recomand cu căldură următorul „scenariu”:

– Obiectiv de kit, de regulă 18-55mm

– Un fix, fie el 35mm sau 50mm. Musai luminos. Cel mai accesibil este 50mm f/1,8.

Folosiți această combinație câteva luni bune. În acest fel aveți posibilitatea de a vă forma o idee despre distanța focală preferată și dacă aveți nevoie sau nu de obiective luminoase.

Mai este apoi „pericolul” teleobiectivului puternic. Nu vă mirați. Exist: bazarea exclusiv pe puterea tele. Un lucru care se pierde din vedere: claritatea aerului dintre lentila frontală a obiectivului și subiect. De multe ori, această claritate/calitate nu se poate observa cu ochiul liber. Aerul conține fel și fel de particule care nu se văd cu ochiul liber, dar care diminuează calitatea unei imagini atunci când distanța până la subiect este mare. Știți care este diferența dintre un fotograf bun de viață sălbatică și unul mai puțin bun? Arta de a ști cum să faci fotografia. Și răbdarea, mai ales răbdarea. Cine crede că se folosesc musai super-mega-teleobiective se înșeală. Se folosesc corturi de camuflaj și un tele standard: 70-200 sau 300mm. Dar… chiar și așa, fotografiile cu detaliile cele mai bune se realizează de la o distanță cât mai mică, cu stat la „pândă”. Mă refer la fotografii de școală veche și nu la fotografiile realizate la grădinile zoologice, unde ai nevoie de cel puțin 300mm. Cel mai basic teleobiectiv este un TAMRON AF 70-300MM F/4-5,6 DI LD MACRO 1:2. Ieftin și decent în privința calității. Acesta ar fi poate al treilea obiectiv pe care îl recomand începătorilor. Funcția de macro este un plus. Și chiar își face treaba bine. Cu puțin exercițiu, firește.

Având eventual aceste trei obiective, un zoom de kit, un fix de 50mm luminos și un tele ieftin, poți acoperi majoritatea situațiilor. Următorul pas este să nu te grăbești. Fă fotografii cât de multe poți. Sortează-le. Orice program de „catalogare” te poate ajuta să găsești distanța focală cea mai des folosită de tine. Asta în cazul în care nu iți dai singur seama de care ți se potrivește cel mai bine. În momentul în care ai stabilit cu ce fel de distanță focală te împaci cel mai bine, ce tip de fotografie îți place, atunci poți trece la pasul următor, unul foarte important: alegerea unui obiectiv de calitate superioară. În acel moment caută online teste, păreri, mai ales cele obiective sau critice, pentru a îți face o idee despre obiectivul pe care ai pus ochii. Părere personală: decât un obiectiv cu „compromisuri” (mai ales în privința prețului de achiziție raportat la calitatea optică) mai bine răbdare și tutun, strângerea curelei, vânarea scăderii de preț și lovitură precisă. Efortul merită, cu siguranță!

 

  1. Trepiedul

Mulți sunt de părere că trepiedul este un accesoriu depășit și pe cale de dispariție. Nu prea cred. Pentru un fotograf obișnuit, trepiedul poate lipsi cu desăvârșire. Pentru fotograful pasionat, este un accesoriu aș spune obligatoriu.

Mulți fac greșeala de a cumpăra un prim trepied ieftin, iar după câteva utilizări, dezamăgiți, îl aruncă într-un colț și acolo îl lasă.

Alegerea unui trepied adecvat este identică cu alegerea unui obiectiv de calitate. În orice caz, nu ieftin. Dar… un trepied bun te ține o viață!

La ce îți trebuie un trepied?

Pentru toate fotografiile la care ai nevoie de timp lung de expunere (fotografie pe timp de noapte la ISO mic și diafragmă cât mai închisă, time lapse, fotografii de produs, fotografia macro, fotografierea de tip „viață sălbatică” cu stat la pândă, ca la vânătoare, la folosirea unor teleobiective grele ș.a.m.d.).

Oricare ar fi cerințele voastre, nu vă zgârciți la bani. La fel și aici, mai bine așteptați și economisiți decât să uitați de trepied după primele folosiri datorită calității materialelor și a îmbinărilor slabe.

 

  1. Geanta sau rucsacul

Pe lângă aspectul care vă place, importată este protecția oferită. Oferta este atât de variată, încât este imposibil să dau un sfat. Calitatea se plătește – asta este ideea. Ar fi bine ca geanta/rucsacul ales să ofere protecție bună la ploaie și praf. Nu vorbesc aici și de rezistența la șocuri, mai toate au „bureți” de protecție. Personal prefer cele cu fermoar. Pentru rezistența care o oferă la praf.

 

  1. Cardul de memorie

Recomand mărcile consacrate. În privința spațiului de stocare, cel mediu este cel mai nimerit. Una este sa pierzi fotografii care ocupa un spațiu de stocare mic/mediu, alta este sa pierzi fotografii de pe un card cu spațiu mare (mau multe fotografii). Dacă nu aveți de gând să folosiți aparatul foto în condiții grele de lucru, atunci nici cardul nu trebuie să fie unul care să reziste în astfel de condiții (firește, un astfel de card de memorie este mai scump decât unul „normal”).Până în prezent am folosit diverse carduri de memorie, diverși producători, diverse tipuri. Singurele cu care am avut probleme au fost cardurile microSD. Din diverse motive, acestea nu au funcționat din prima, problema fiind la mine, cred. Așadar, în condiții normale de utilizare, nu am avut probleme. Inclusiv în condiții mai grele de lucru, cum ar fi peșteri cu grad ridicat de sulf. Sau mine cu umiditate crescută. Cardurile pot ține ani buni dacă le utilizezi cu atenție. J

 

  1. Kit de curățare

Trusa de curățare a echipamentului foto este indispensabilă. În caz de nevoie se poate folosi și orice altceva care nu are cum să deterioreze suprafețele optice, cum ar fi batistele de unică folosință (Atenție! acestea lasă scame în cele mai multe cazuri). Alte substitute ar fi șervețelele umede pentru ochelari. Sau acele mici bucăți de pânză tot pentru ștersul ochelarilor. În caz de urgență, cel mai la îndemână este maieul, tricoul sau cămașa.

Personal recomand achiziționarea unor truse special pentru curățarea echipamentului foto, compus din pompiță, perie, microfibră și soluție specială de curățat.

Pentru curățare se procedează astfel:

  1. Obiectiv. Suprafața lentilei, se suflă particulele mari cu ajutorul pompiței, se trece apoi la „măturarea” cu peria, apoi se pulverizează substanța de curățat pe microfibră și se trece la ștergerea propriu-zisă, cu mișcări de rotație. Nu pulverizați în nici un caz substanța direct pe suprafața ce urmează a fi curățată, existând riscul de pătrundere a lichidului în interiorul obiectivului. Suflarea va îndepărta eventualele particule de praf, peria va îndepărta eventualele particule care să încăpățânează să părăsească zona, iar ștergerea cu substanță de curățat va îndepărta toate urmele (amprente etc.). Suprafața obiectivului poate fi suflată cu pompița și apoi îndepărtând particulele de praf sau scame cu peria.
  2. Aparatul foto. Pentru curățarea exterioară se poate folosi pompița, periuța sau microfibra (în special pentru ștergerea ecranului LCD). Tind să nu recomand folosirea unor substanțe de curățat pentru a nu afecta cauciucurile de pe mânere și de pe alte suprafețe.

În cazul în care aveți scame pe oglindă sau particule de praf pe senzor, asigurați-vă că acumulatorul este încărcat la maxim, setați aparatul foto pe modul de curățare senzor țineți aparatul cu montura în jos și suflați cu atenție de jos în sus folosind pompița. Faceți pauză între suflări și este bine să mișcați aparatul din poziția inițială, ușor. Această operațiune se face cel mai bine în baie, unde praful este mai puțin (deasupra căzii de baie, după ce ați dat cu dușul – praful din aer coboară și se „lipește” de apa de pe pereții căzii de baie). Dacă observați că particulele de praf nu dispar sau nu se deplasează, duceți aparatul la un centru autorizat pentru o curățare completă la interior.

De reținut: este important să nu ștergeți praful de pe obiectele optice direct cu cârpa, uscată sau umedă, ci mai înainte să suflați și să dați cu peria (firește cu excepția curățării la interior, apoi cu microfibra).

 

Nu pot decât să bănuiesc că unora nu le-a plăcut ceea ce am scris mai sus. Asta este, nu poți să satisfaci pe toată lumea. Nici nu mi-am propus altceva. Tot ce am scris sau am spus de-a lungul timpului, legat de fotografie, bineînțeles, a fost nu pentru a socializa și nici pentru a îmi impune punctul de vedere. Impunerea punctului de vedere mi se pare un lucru forțat. Las libertate deplină cititorului să înțeleagă ce dorește. Opinia mea nu trebuie să fie și opinia ta. Viața mi-a arătat că pot extrage „foloase” și din ceva cu care nu sunt de acord. Trebuie doar să am inspirația să ascult/citesc cu atenție. Dacă se poate, să reevaluez. Legat de „sfaturile” din domeniul fotografiei, acestea vin din suflet. Fotografia este pentru mine pură pasiune, nu un mod de a îmi câștiga existența. Ceea ce are avantaje și dezavantaje. Momentan, eu am avut doar atâta de spus.


7 Comments

Marius Georgescu

5th March 2016 at 2:14 pm

Unul dintre cele mai bune articole care va apartin.Cuprinzator, nuantat, scris cu sinceritate, dincolo de cliseele uzate ale partizanilor full-frame-pentru care tot ce nu-i full frame e un compromis.Extrem de util incepatorilor pasionati-dar nu numai.Sfaturi echilibrate,detaliate-plus o subiectivitate bine strunita,a experientei indelungate.Un breviar perfect,de consultat inainte de a lua o decizie in achizitiile foto.Bravo !

    Editorul Sef

    5th March 2016 at 5:00 pm

    Mulțumesc frumos pentru apreciere.
    Cu stimă!
    Sorin Voicu

florinl

15th June 2016 at 8:54 pm

Frumos articol ai vb pe înțelesul tuturor mai ales al începătorilor

Victor

5th September 2016 at 4:27 am

Foarte bine scris! Atat ca, la alegerea unui sistem nu s-a raspuns decisiv si pt un incepator asta conteaza cel mai mult… el si asa se va lua dupa parerile altora, macar sa o faca de la cineva care a avut mai multe sisteme si poate face diferenta! Eu am ales Nikon la sfatul multora …dar cand ma uit vad cel mai mult Canon la fotografi ! :)))… si poate din cauza ca sunt incepator, mereu am impresia ca mi s.ar potrivii Canon.ul !

    Editorul Sef

    25th September 2016 at 8:55 pm

    Salut!
    În privința alegerii unui sistem de către un începător, un răspuns decisiv nu se poate da. Alegerea este una exclusiv personală. Am spus-o de mai multe ori și de fiecare dată: înainte de axare pe un sistem sau altul, cântăriți bine avantajele și dezavantajele, faceți poze de probe (atât cât se poate). Nu fac reclamă, dar la F64 se pot testa foarte multe aparate foto.
    Sau… cereți sfatul unuia care se pricepe. Atenție însă să fie imparțial, nu împătimit al unei mărci anume.

Cristian

29th November 2016 at 4:28 pm

Apreciez acest articol,vad un om pasionat de fotografie. Eu am implinit recent 50 de ani de la prima declansare. Am trecut prin toate fazele ”bolii” , aparate, retete developare, film 2×8, ap digi de 2Mpx, editare pe calculator,etc.. Acum va solicit o parere la care nu am gasit un raspuns. De ce toate camerele de pe GSM folosesc autofocus. La o focala de cativa mm., profunzimea pe hiperfocala este enorma. V-as ruga in amanunt o parere; ce se obtine cu acest autofocus? De ce nu se mai utilizeaza fixfocus care are multe avantaje pe un smartfone GSM ?

Cristian Gligor

11th April 2017 at 8:27 am

Multumesc mult pentru sfaturi.
Sfaturile dumneavoastra m-au ajutat mult

Leave a Reply