Monthly Archives: May 2016

  • 0

Notări pe marginea cărții „Cum citim fotografiile?”

Category : Uncategorised

David Hurn (Magnum) în dialog cu Bill Jay. Cum citim fotografiile? Editura Aqua Forte, colecția Diafragma 9.

Citind „Cum citim fotografiile” mi-a venit o poftă nebună de a aprofunda tot ce ține de fotografie, exceptând latura tehnică a acesteia, oarecum sătul de a scrie despre aparatură. Citind rândurile minunate din această carte m-am gândit să fac o pauză din ceea ce fac eu de obicei cu timpul meu liber și să mă ocup, fie și pentru o scurtă perioadă de timp (sau nu, cine știe?) din „goana” după aparatură foto de testare. Așadar am început să fac notițe pe marginea lecturii parcurse, să fac semne pe pasajele care m-au afectat cel mai mult. Punându-le cap la cap, iată ce a ieșit:

***

Fotografia s-a născut în 1839. Pentru mine nu contează dacă 1939 poate fi luat ca an de naștere al fotografiei, cu siguranță există prea multe păreri pe această temă, a mea chiar  nu își are rostul. Dar nu e cu nimic greșit să luăm această dată ca un punct de plecare atunci când ne gândim sau vorbim despre fotografie. Vă dați seama câte imagini au fost luate? Greu de închipuit. Iar de când cu nebunia digitalului… Fac o paranteză, vă îndemn să citiți „In the Future, We Will Photograph Everything and Look at Nothing”, cu o singură intervenție din partea mea: se întâmplă deja!

***

„Una dintre problemele cel mai frecvent întâlnite este presupoziția (incorectă) potrivit căreia, dată fiind forța comunicativă a fotografiei, imaginea poate fi citită asemeni unei povești. E greu de înțeles cum a apărut această falsă idee.” Cu voia voastră (sau fără, că nu contează): ignoranții și puturoșii, ăștia au dus la propagarea unei asemenea „idei”. Punct.

***

Semnificația unei fotografii este infinit variabilă în funcție de mediul social, educația (alo, se aude?!), convingerile politice (nah, nu scăpăm de astea nici aici!), standardul de viață și aspirațiile privitorului (vorba unei reclame recente, mai știi cum este să trăiești?). Chestii grele, care însă explică și ceea ce se întâmplă pe meleagurile noastre în ale fotografiei.

***

O fotografie „bună” nu e neapărat și „importantă”.

***

O fotografie „bună” nu e neapărat și „utilă”.

***

O fotografie „bună” nu e neapărat și „interesantă”.

***

O fotografie „bună” nu e neapărat și „agreabilă”.

***

„Un bun început când privești o fotografie ar fi să-ți pui următoarele trei întrebări: – Care a fost gândul inițial al fotografului? – Cât de reușită e concretizarea acestuia? – A meritat el, la urma urmei, tot acest efort?” Capisci?

***

„Fotograful trebuie să gândească fotografic, previzualizând rezultatul final…”

***

Gary Winogrand mărturisea, de pildă, că face fotografii pentru a vedea cum arată lucrurile atunci când sunt fotografiate.”

***

„… cele mai bune fotografii sunt oglinzile fotografilor înșiși. Imaginile devin prelungiri ale persoanei și contribuie, ca atare, la apariția unui stil personal inconfundabil cu al altor fotografi.” Don McCullin, de exemplu.

***

Despre moralitate în fotografie: „Orice drept e dublat de o obligație”. Corect. Întâmplător, am o imagine care se potrivește mănușă. Cum îmi este obiceiul, atunci când vreau să mă „relaxez”, cutreier străzile Bucureștiului. Caut cu precădere autovehicule modele vechi sau modele mai deosebite. Iar dacă văd ceva care îmi stârnește interesul (cădire, semne de circulație mai ciudat amplasate sau strâmbe etc.) nu ezit și declanșez. Cu o singură excepție: oamenii. Încă nu am trecut peste „nesimțirea” (în sensul bun, nu că cei care ar fotografia oameni în spațiul public ar fi nesimțiți – trebuie să clarific acest aspect pentru a nu lăsa loc de interpretare) de a fotografia oameni pe stradă în diverse ipostaze. Numai că acest cadru de mai jos este mai aparte. Mă pregăteam să fotografiez fațada casei în cauză. Atenția mi-a fost atrasă de stil, de cele două coloane și de lumina soarelui de pe fereastra din dreapta imaginii. Numai că în momentul în care am dus aparatul la ochi și la apăsarea declanșatorului s-a deschis brusc ușa și a apărut o doamnă în halat. Am ezitat o fracțiune de secundă dar am declanșat. Mă tot întreb de atunci încolo dacă să „public” sau nu fotografia în cauză. Mimica doamnei este deosebită. Cu tot respectul de rigoare. Am blurat fața și alte detalii care ar putea duce ușor la identificarea locației pentru a putea da fotografia drept exemplu de moralitate în fotografie. Pentru mai multe detalii, citiți cartea despre care se face vorbire aici, merită!

***

„Alaiul nesfârșit de fotografi specific culturii noastre vizuale pare să ne fi umbrit facultatea de judecare; presupunem dintru început că aparatului de fotografiat îi este îngăduit să-și bage nasul în toate ungherele vieții, fie și măcar pentru a ne satisface curiozitatea vreme de o secundă sau două.”

***

„Un critic bun de fotografie e o pasăre cu  mult, mult mai rară decât un bun fotograf.” Aviz amatorilor.

***

„Să ținem minte că funcția primordială a unei fotografii e aceea de a reda înfățișarea unui lucru sau a unei persoane.” Deosebirea o face modul în care realizăm acest lucru. „Să ținem minte că fotografia este un proces de creație imagistică. Întreabă-te cu fiecare cadru: poți aduce vreo îmbunătățire imaginii dacă te miști un pic înainte, înapoi, la stânga sau la dreapta, respectiv dacă declanșezi cu o secundă mai devreme sau mai târziu?”

***

Acum, un pasaj mai lung, care mi-a plăcut în mod cu totul și cu totul deosebit:

„Ceea ce-mi stârnește o altă amintire referitoare la istoricul Beaumont Newhall: Cu prilejul unuia dintre seminariile sale, le-a comunicat studenților că avea să plece din oraș, dar că, pentru următoarea oră, își va înregistra prelegerea și-l va ruga pe asistent să o redea cu ajutorul unui casetofon în prezența tuturor. Lucrurile au decurs conform planului, doar că Beaumont s-a întors mai curând decât se aștepta și de la aeroport a luat-o numaidecât spre școală, unde, într-o sală pustie, avea să-și găsească aparatul „vorbindu-le” altor douăsprezece casetofoane așezate împrejur.” Restul citiți-l singuri, da?

***

Altă notă de final al lui Bill Jay apărută în omagiul al revistei LensWork ne vorbește despre o anecdotă cu Sfântul Petru stând de pază la porțile raiului. Firește, este despre un fotograf la porțile raiului. Savuroasă.

***

„Cum citim fotografiile” este o carte deosebită. Citind-o, nu o să ți se răspundă mură în gură cum ar trebui să citești fotografiile. În schimb te face să te gândești într-un mod pe care nici nu îl bănuiești, te face să cauți pe Internet informații de calitate, ai prilejul de a descoperi fotografi și cărți despre care nu auzi la noi în așa zisa presă de specialitate (apropo, care presă de specialitate). Singura parte „negativă” este: cum naiba putem fi așa de ignoranți, cum de ne putem lăsa manipulați așa de bine până și legat de plăcerea noastră de a fotografia, de pasiunea noastră fotografia? Cum de nu avem și noi o apariție editorială despre fotografie ca atare, nu numai articole, seminarii și altele despre cum să îți folosești echipamentul? Răspunsul care îmi vine primul în minte: lenea, lâncezeală, ignoranța. Este simplu să dăm vina pe alții, când vina ne aparține nouă. Când spun amicilor că citesc cărți, indiferent dacă este carte tipărită sau în format electronic, pe Kindle, se uită la mine de parcă aș fi un brontozaur, iar eu nici nu am atins 50 de ani de existență. Majoritatea îmi spun că nu au timp și pentru așa ceva. Mă bucur că au timp să respire. Dacă au timp să și trăiască cu adevărat, asta este alt poveste.

 

P.S.: Cartea cu pricina, „Cum Citim fotografiile” a apărut în 2013 la Editura Aqua Forte în cadrul colecției cărților de fotografie Diafragma 9.

Recomandări (din păcate greu de făcut rost de ele, la noi):
Henri Cartier-Bresson
– DiscoverYour Self Through Photography – Ralf Hattersley
Shutterbabe – Deborah Copaken Kogan
Don McCullin – “Peace is more elusive. It’s invisible and abstract as you said. As for war, it is in your face. You cannot see a dead person and walk around it as if it were not there. It’s there. It revolts you.
„Darkness, to me, is energy. When I energize my prints in the darkroom, I inject more and more darkness into them. But I don’t consider it to be darkness. I consider it to be strength. I want my pictures to be strong. I want them to punch you in the face when you look at them. I want you to be angry when you look at my pictures and be thinking whether we are living in a civilized world.”


  • 0

Client și vânzător.

Category : Uncategorised

O întâmplare fericită de acum câteva zile m-a împins pur și simplu la a scrie rândurile de față. Mai precis întâlnirea cu un vechi amic de slujbă. Băiat tânăr, după ce și-a dat seama cam cum merg treburile la noi mai ales în relațiile angajat – angajator,  a plecat în lume. Când ne-am revăzut după mai bine de un an de zile (cred), am stat de vorbă cu un Nenea Iancu în față, ca doi prieteni care se respectă (pam, pam, vorbe publicitare!). Sărind de la una la alta în scurtul timp avut la dispoziție, am  vorbit despre pasiunea noastră comună: fotografia. Plus despre viața de consultant foto. Dacă se miră cineva, nu, nu este vorba de vânzător. Vânzătorul doar vinde, noi, ăștia mai cu ștaif (SIC! în ciuda a ceea ce gândește sau a gândit angajatorul), oferim și consultanță. Discuția purtată, extrem de interesantă, cel puțin pentru mine, mi-a adus aminte vorbele de duh ale unei cunoștințe cu păr cărunt și ani grei de comerț: cumpărătorul se educă! Cuvintele astea au fost spune în contextul în care discuția era purtată cu un patron de magazin. Eu eram doar în treacăt, le-am prins din zbor și m-au fascinat. Cum adică se educă? Și am început să îmi pun mintea la contribuție. În cele din urmă m-am prins singur despre ceea ce s-a vrut a fi spus. De atunci și până în prezent s-au petrecut multe. Firmele, vânzătorii și clienții au trecut prin multe transformări. Dacă este să mă întrebe cineva pe mine, părerea mea este că în ansamblu, clientul a devenit așa cum și l-a dorit ofertantul: prost. Nu intelectualicește, ci din punct de vedere al educației de a cumpăra. Sunt și multe excepții, firește, dar masa, masa de cumpărători, ăia de umplu buzunarele ofertantului, la ăștia mă refer.

“Read More”