„Carte frumoasă cinste cui te-a scris” – Tudor Arghezi

  • 1

„Carte frumoasă cinste cui te-a scris” – Tudor Arghezi

Ciudate sunt căile omului. Eu unul nu sunt poet, nici măcar scriitor (în sensul DEX – autor de opere literare). Sunt însă un cititor avid, „boală” moștenită de la tata. M-am apucat de citit de la vârstă fragedă, de cum am învățat a citi, în școala primară. Nici acum nu pot uita o anumită vacanță de vară, la țară, când am citit de trei ori la rând „Winnetou” al lui Karl May. Rar mi-a fost să „trăiesc” un roman ca în acea vreme, ajutat fiind și de atmosfera satului, cu ulițele lui pline de praf, câmpurile verzi, cu lanuri de porumb și de grâu, cu oamenii simpli, „necomplicați”, ca cei de la oraș. Vița era mai simplă… Așa cum nu pot uita o anumită secvență dintr-un film de capă și spadă vizionat la un foarte vechi cinematograf de pe Strada Buzești. Atmosfera cinematografului (vechi, umed, igrasie, mirosuri venite parcă din altă epocă) a contribuit din plin la acțiunea filmului – nu am mai întâlnit de atunci așa ceva. Eu, cititor pasionat, am ajuns să scriu despre… citit.

Cum am ajuns să aștern aceste rânduri pe „hârtia” digitală? Impulsul final l-a avut o întâmplare, ca de obicei. M-am dus la magazinul f64 să îmi cumpăr cadoul de „Moș Crăciun”. O carte. „Photographers A-Z”, editura Taschen. Apropo, o recomand tuturor celor care vor să studieze fotografia. Unul dintre consultanți și totodată un amic începe să povestească o pățanie de-a prietenei sale: comandase ceva din America, printre care și câteva cărți. Ajunsă la Poșta Română, desface pachetul și constată că lipsește o carte. Angajatele poștei, foarte uimite. La care cineva dintre acestea exclamă extrem de revoltată: Să știți, domnișoară, în zilele noastre nimeni nu mai fură o carte!

Ceea ce m-a făcut pe mine să mă întreb: cine mai citește o carte în zilele noastre? Colac peste pupăză, tocmai eram la al treilea volum de Jason Bourne a lui Robert Ludlum. Toată lumea a văzut filmele. Pfff, cartea este de trei ori mai bună! Anul acesta a ieșit pe piață o ecranizare după o cartea absolut demențială (la propriu și la figurat) a lui Stephen King, „Celularul”. Actori buni (John Cusack și Samuel L. Jackson), dar filmul… dezamăgire totală. Cartea, extraordinară (pentru cui îi place genul). King s-a întrecut pe sine, ca de obicei. Mă întreb dacă toate acestea vă spune ceva.

Am un alt amic, care mi-a mărturisit că a și uitat de când a citit ultima carte. Din lipsă de timp. Ce este dureros, are vârsta mea (plus sau minus). Aș putea înțelege această lipsă de timp pentru citit la oamenii mai tineri, crescuți în alte condiții de trai, „sufocați” fără să știe de tehnologie, cele mai nocive fiind telefoanele mobile. Vorba prietenului meu turc despre homomobilus: fără „creier”, mai rău ca zombii din „Morții umblători”.

M-am gândit apoi că poate cineva tot mai are boală plăcerii de a citi. Sper că mai există pasionații de fotografie care în căutare de cărți cu și despre fotografie. Vin în sprijinul unei astfel de persoane cu câteva îndrumări. Doar îndrumări…

Această pagină va fi actualizată ori de câte ori găsesc o carte ce poate fi utilă. verificată de mine (achiziționată și citită).

  1. Diafragma 9 – http://www.diafragma9.ro/
    Am toate cărțile apărute până la ora actuală. Le recomand pe toate, fără reținere. Pentru cei care poate strâmbă din nas: chiar dacă nu sunteți în asentimentul celor publicate, nu strică să le citiți.
    Despre „Cum citim fotografiile?” – David Hurn (Magnum) în dialog cu Bill Jay am scris aici.
  2. O carte, pot spune, obligatorie, pentru cine este în căutarea marilor fotografi ai lumii: Photographers A-Z. O găsiți aici. Aceasta reprezintă doar un punct de plecare. Dacă vă place un fotograf anume, aveți datele și puteți găsi informații pe internet. Aș pune chiar că această carte este temelia în căutarea fotografilor care au făcut istorie.
  3. Ion Miclea, povestea unui fotograf, autor Annie Muscă, editura Biblioteca Bucureștilor, 2012. O autobiografie foarte bine realizată a celui care a fost Ion Miclea, fotograful român care l-a însoțit pe Ceaușescu ca fotograf oficial, care l-a fotografiat pe Nixon, Fidel Castro, Tito și Gheorghiu-Dej. Ne place sau nu, nu îl putem ignora. Din păcate, nu am găsit un link util.
  4. Pentru cine este în căutarea unor cărți mai „tehnice”:
  5. Gramatica filmului – Daniel Arijon. În ciuda faptului că tratează filmul, poate inspira și fotografii. În plus, rar mai vezi un aparat foto digital care nu știe să filmeze.
  6. Fotografia si alte elemente de imagistica (Dicţionar explicativ Englez – Român) – Dan Bistriteanu. Util nu numai pe post de dicționar.
  7. Pentru începători, cărțile de la Editura Casa. Le găsiți și la magazinul F64, mai ales spre răsfoire. Sunt cărți despre foto adresate începătorilor, cu imagini exemple în care sunt trecute și date tehnice, cum ar fi timpul de expunere, diafragma, zona de măsurare a luminii etc. Nu sunt recomandate avansaților, care ar trebui să știe toate acestea. Mi-a plăcut comentariul unui „glumeț”, începător. „Titlul este inselator din punctul meu de vedere si sunt dezamagit ca mi-a fost recomandata de personalul F64, am spus clar ca nu sunt un incepator. M-a apucat rasul cand am vazut ca “explica” profunzimea de camp undeva pe la jumatatea cartii.” Omul se dă însă drept începător. Asta este, unii o mai iau și pe alături…
  8. Cuba continua – Cosmin Bumbut.
  9. Don McCullin – colectia PHOTOFILE. Pentru fotoreporterii din noi, vremuri de mult apuse.
  10. Unreasonable Behavior: An Autobiography.
  11. Invazie Praga ’68 – Josef Koudelka. Am avut deosebita plăcere să particip la lansarea cărții, autorul acesteia fiind și el prezent. Regret că nu avem și noi pe cineva în stare să lanseze, să promoveze și să susțină revoluția din 1989. Mai ales că am cunoscut câțiva fotografi care au documentat bine acele zile zbuciumate. Deh, mentalitate de român (spun asta cu năduf, nu cu răutate, la naiba).
  12. Revista Punctum. Din păcate a avut parte de o viață scurtă. Lipsă cititori… sponsori… bănuiesc. Păcat.
  13. Cărțile scrise de Michael Freeman.
  14. Flashback I și II de Florin Andreescu.

NU recomand cărțile de la Chip, nu de alta, dar se spun multe prostii între coperți. Nu spun că totul este „prost”, dar te poate duce în eroare, chiar grav.

Au apărut, firește, albume foto românești, majoritatea însă m-au dezamăgit. Foarte trist, din punctul meu de vedere, este că „autorii” acestora nu știu decât una și bună: dacă nu ești de acord cu „operele”, ești hater. Foarte profund!

 


1 Comment

Marius Georgescu

29th January 2017 at 7:52 am

Vă recomand cîteva albume foto românești:ULTIMA TRANSHUMANȚĂde Dragoș Lumpan;7 ZILE-7 ANI ÎN MARAMUREȘ;MEMORIA UNUI LOC-SATUL BREB DIN MARAMUREȘ de Dan Dinescu și Ana Bârcă.Dacă doriți-vi le pot împrumuta.

Leave a Reply