La hipodrom

Odată la… un an, doi, nu mai știu… merg la hipodromul din Ploiești. O veche meteahnă de pe vremea când lucram la defuncta Regie Autonoma a Cailor de Rasă din București.

Din păcate m-am rupt de sportul hipic cu mulți, mulți ani în urmă. Resimt lipsa informațiilor generale. Bucureștiul este cam sărac în astfel de evenimente. Cât despre hipodromul din Ploiești, a avut o istorie zbuciumată, mai ales după căderea comunismului din 1989. „Revenirea” lui a durat atât de mult, încât tind să cred că mulți iubitori al acestui sport și-au pierdut interesul în Ploiești. Și ar fi păcat dacă este adevărat.

Nu am urmărit să văd cine cum și cu ce fonduri a reclădit hipodromul. Mă refer aici la tribune și pistă, Astăzi arată extraordinar față de ceea ce mi-a fost dat să văd în 2011. Nu știu cum se face, dar având ochiul poate mai ager din cauza pasiunii pentru fotografie, îmi atrag atenția multe lucruri care nu sunt ok. La un moment dat eram spaima CTC-ului, vedeam ceva în neregulă de cum intram pe ușă. Nimeni nu mă credea că nu o fac intenționat. Așa și acum. Clădire relativ nouă (habar nu am când a fost dată în folosință) și scările deja ciupite. Lucrând ceva timp în construcții mi-am dat seama că este ceva în neregulă cu finisarea. Pot fi multe motive, nu stau acum să le enumer, dar cum este posibil să se folosească astfel de materiale la scările de acces? Ori constructorul, ori cel care a făcut recepția nu sunt chiar de meserie. Înainte de a arunca cu pietre… încă o dată, salut efortul depus pentru „reclădirea” hipodromului. Nu am crezut că voi apuca ziua în care să văd pe hipodromul din Ploiești și curse de galop, nu numai de trap! Jos pălăria!

Am petrecut ceva timp să caut pozele vechi din arhiva personală. Hipodromul Ploiești merită asta.

Hipodromul are o istorie zbuciumată. După 89, tribuna a fost lăsată de „izbeliște”. Sunt voci care spun că aceasta a reprezentat pericol public și înainte de 89. Și când mă gândesc că am frecventat hipodromul în interes de serviciu în fiecare duminică atunci când avea loc curse importante. ca să fiu sincer, nu mi-a lăsat impresia unui pericol public eminent.

Pentru a înțelege cât de cât fenomenul hipic de la Ploiești, trebuie știut că primul hipodrom din București a fost construit în 1922, o bază hipică dedicată curselor de trap. În 1924 este organizat primul Derby de Trap al României. Comuniștii au ras hipodromul din București (sportul hipic era ceva care nu se „pupa” cu proletariatul, tovarăși!) pentru a face loc uriașului spațiu expozițional, Romexpo. Hipodromul a fost mutat la… Ploiești. În 1961 a avut loc aici primul derby de trap.

Hipodromul aparținea pe vremea când era pentru mine „sarcină de serviciu” Centrului Republican pentru Creşterea Cabalinelor şi Calificarea Cailor de Rasă (înființată în 1971, parcă). Aceasta s-a transformat, ca multe alte întreprinderi de stat după „revoluție”, în Regia Autonomă „Cai de rasă” (1991). (Am lucrat aici până în 1993, când mi-am înaintat demisia din motive personale. De atunci am spus adio angajării la stat!) În 1998, Regia s-a transformat în Societatea Naţională „Cai de Rasă” S.A. Nu a avut însă viață lungă, fiind preluată în 2003 de Regia națională a Pădurilor (mare îți este grădina!). Hipodromul din Ploiești trece în 2003 în administrarea Consiliului Local Ploieşti. Acesta scoate hipodromul la licitație, fiind concesionat unei firme italiene, Ippodromi&Citta, pentru 49 de ani. Firma italiană însă intră în nu știu ce litigiu cu municipalitatea Ploiești. Cine are de suferi? Hipodromul, cum altfel! Se degradează de la an la an.

Dacă până când am plecat eu de la Caii de Rasă tribuna era arhiplină, după preluarea hipodromului de cei care, cred, habar nu aveau cu ce se mănâncă caii și cursele hipice (altfel nu îmi explic situația), numărul celor care plăteau biletul de intrare și făceau pariuri a scăzut. De fiecare dată când ajungeam pe hipodrom, mă lovea numărul celor prezenți. Se spune despre hipism că este domeniul sportiv favorit de cei cu sânge albastru, ca să spun așa. Odată cu acapararea comuniștilor a tot ce mișcă în țară, hipodromul a devenit locul pariurilor clandestine, pe lângă cele oficiale. Nu cred că trebuie să mai spun ce categorie de cetățeni lucrau la aceste pariuri clandestine.

Public la începutul anilor 90:

Din culisele pariurilor sportive, unde totul se calcula cu mintea și calculatorul de birou…

Astăzi, chiar dacă numărul spectatorilor a scăzut, acesta pare în ușoară creștere.

Amenajările actuale sunt de cinci stele față de cele anterioare. O altă tribună principală, o tribună secundară (cea de unde am făcut pozele în timpul curselor). Sper ca CSM Ploiești să nu „abandoneze” hipodromul.

Aici se vede în fundal vechea tribună. Arbitrii erau plasați la ultimul etaj.

Masa de arbitraj… în pauză. Se poate vedea și „pușca” cu care fotografiam pe pistă. O muncă destul de interesantă.

Acum, în 2018, turnul arbitrilor arată cu totul altfel, în stil modern.

Pe vremuri exista și o trăsură pentru plimbarea vizitatorilor.

Iată cum arătau cursele la începutul anilor 90.

Să revin însă la prezent. A trecut aproape o săptămână de la eveniment și nu am reușit să acriu mare lucru.

Era să ratez alergările de trap și galop. Cum am mai scris deja, îmi luasem gândul de la astfel de curse de când am fost ultima dată, prin 2011… Nu știu ce mi-a venit duminică, neavând unde merge, am zis să caut pe net dacă nu cumva există ceva de văzut pe hipodromul din Ploiești. Și asta a fost, soarta, vorba unei colege de serviciu. Prima cursă a început la ora 11, eu m-am hotărât să plec pe la un zece și ceva. Până te pregătești, până ieși numai din București, chiar dacă vorbim de o zi de duminică…

Am ratat cura 1, cea de la ora 11:00, am ratat-o și pe a doua cursă, și… cred că am ajuns la cursa 3. Am ajuns în tribune hipodromul Ploiești după ora 11:30. Prima surpriză a fost calea de acces. Nu se mai face pe sub poarta clasică a hipodromului, ci mult mai înainte. Bariere moderne, mă așteptam să apăs butonul pentru tichetul de parcare. Dar încă nu au fost date în folosință. Plata parcării și a accesului la tribune le-am plătit în bunul stil „uman”, adică la o tanti casieră. Bun așa, mai aproape de natura umană. Accesul nu a fost scump, în total 12 lei, eu, soția și mașina. Tichetele de acces sunt dintr-un carton grosuț, tiparul frumos realizat, cod de bare. Ce mai, bilete moderne. Parcarea, destul de departe de tribune și, după părerea mea, cam mică. Mă pune pe gânduri cum va arăta marea de mașini la un derbi național…

M-a surprins foarte plăcut ceea ce am văzut. Totul nou, curat. Dar… mă miră totuși lipsa copacilor. Nu că ar fi existat și înaintea renovării generale, ca să zic așa. Nu este însă un motiv. Se pare că tocmai motivul ăsta îmi scapă. Am fost destul de curios să caut, poate este ceva legat de specificul hipodromurilor. Aș, de unde. Așadar, cam peste tot în jurul construcțiilor noi, nema pomi. Oare ce o fi în capul celor răspunzători? Alo, mai există în țara asta peisagiști de profesie, nu habarniști? Dacă se așteaptă cineva să îmi cer scuze de „agresivitate”, ați greșit adresa. Nu pot suferi nepăsarea asta crasă față de masa verde. Ca să nu mai zic de ăia responsabili cu toaletarea copacilor din capitala României. De-a dreptul idioți! Dar asta face parte din legendele Bucureștiului…

Bun. Totul la hipodromul Ploiești „miroase” a nou. Mama ei de treabă, însă, cine naiba m-a pus să îmi dezvolt „simțul” ăsta cu care depistez chestii mai anapoda… Ce m-a izbit pur și simplu este realizarea finisării scărilor. Nu știu ce inginer în construcții s-a ocupat de chestiunile de genul ăsta, dar tare aș vrea să îl cunosc, să îl întreb a cui a fost ideea cu scările de acces. Parcă ai călca pe finisajul unui perete de casă, unde dacă dai cu pantoful de muchi, sare stratul. Dovada?

Asta m-a făcut să nu mai fiu atent la construcții și să mă concentrez numai asupra curselor.

Am ajuns să fotografiez cursa numărul 3, cea de la ora 11:50, Premiul Danezul, cursă câștigată de murgul Over Jet. Am înțeles că „Premiul Danezul” a fost o premieră pentru Hipodromul modern: cel mai mare număr de cai într-o cursă de la reluarea activității. (Sursă Hipodromul Ploieşti: Over Jet s-a impus clar în „Premiul Danezul”!)

A urmat apoi cursa de galop a tinerilor cai arabi, după mine una dintre cele mai frumoase rase de cai. Premiul Cailor Tineri a fost câștigat de iapa Walala.

A urmat apoi cursa de trap cu start lansat, premiul Diagnoza. Câștigător iapa cu numărul 1, TAJFUN.

Următoarea cursă a fost una de galop, ultima din acea zi. Premiul CUPA FEDERAȚIEI, o cură demonstrativă. A fost și una mai inedită datorită unui concurent cabalin mai nervos.

Revăzând acum imaginile mi-am dat seama că acel cal nu avea cum să facă parte dintre concurenți. La cursă s-au înscris, conform programului, 5 concurenți, cu numere de la 1 la 5. Calul respectiv nu avea număr, iar judecând după „comportament”, cred că mai degrabă acesta debuta la cursa de galop.

Iapa MAJOLIKA (Nr. 1) a fost cea care a câștigat primul loc.

Ultima cursă, cea cu numărul 7, a fost de trap, premiul DEDIȚEL, câștigat de iapa Caligenia BMW.

Fiind „staționat” în tribuna doi, nu am fotografiat la linia de sosire. Nu am fost la hipodrom pe post de „reporter”, m-am dus doar ca un simplu spectator. Fiind rupt de atâta timp de sportul hipic, nu știu acum absolut nimic despre concurenți, cai, șanse de câștigare a cursei. Mă bazez doar pe ceea ce pot lua de pe site-ul CSM Ploiești. Am observat că datele din programul de alergări sunt uneori… confuze, ceea ce îngreunează identificarea.
În plus, am început, din simplă curiozitate, să aflu mai multe despre ceea ce s-a întâmplat cu hipodromul în ultima perioadă de timp. Și nu îmi place ceea ce am găsit. În afară de bucuria renovării cu ajutorul fondurilor europene, ne zbatem pe mai departe în „mocirla românească”. La naiba, nici după atâta amar de vreme nu am învățat lecția: trebuie un management bun care să fie ancorat bine în realitatea anului 2018, cu un plan de afacere extrem de bine pus la punct, cu strategie viabilă de atragere a unui public mai numeros, care să cumpere bilete și să parieze. Apropo de pariuri, sper să mai apuc să văd cum cursele de trap de pe hipodromul din Ploiești își fac intrarea în casele naționale de pariuri, online.

Apropo de ceea ce am scris mai înainte, un articol interesant îl găsiți aici. Nu știu cât adevăr conține, dar își faci oarecum o idee despre ce înseamnă să faci sau că nu faci în România Sălbatică.

Încă ceva, pe hipodromul din Ploiești NU se fac pariuri, cum am presupus inițial. Chestie incredibilă pentru cineva care a avut legătură cu hipodromul în ultimul an al regimului comunist și în câțiva ani de după.

Sunt însă optimist.

Următoarele curse au loc duminică, 24 iunie 2018. Pentru mai multe detalii accesați pagina CSM Ploiești.

One thought on “La hipodrom

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.