Review Olympus TG-5

La câteva zile după ce am luat pentru testare un Olympus TG-5 am primit un alt aparat foto: Fujifilm GFX 50S! Să mor de râs, nu alta: David și Goliat, varianta foto! Articolul despre Fuji îl puteți citi aici.
Primul contact „fotografic” cu ambele aparate la purtător a fost o aniversare în cadrul unei companii. Am fotografiat numai în interior, fără bliț. Din punct de vedere strict al calității imagini, pur și simplu nu ai cum să faci comparație între un senzor de compact și un senzor de format mediu. Din punct de vedere al utilizării însă, TG-5 este, în ciuda caracterului său de aparat foto compact, mai versatil. Culmea, imaginile luate în aceleași condiții, odată prelucrate pentru publicarea pe web sau pentru printare 10×15 sau până la format A4… le deosebești greu (între compact și format mediu și vice-versa). În plus, nu ai cum să obții cu un format mediu ceea ce obții cu un aparat foto all-in-one așa cum este TG-5. Multă lume face greșeala de a cataloga un subacvatic strict în categoria de aparat foto cu care faci poze sub apă. Totalmente greșit! În primul rând, cu un TG de la Olympus poți face ceea ce cu un DSLR sau mirrorless nu poți! Pe de altă parte, cu un TG poți face cam 90% din ceea ce poți face cu un DSLR sau mirrorless. Are până și opțiunea de a salva fișiere în format RAW, care, în ciuda senzorului mic, face diferență notabilă între jpeg și raw, chiar dacă Olympus este cunoscut ca fiind o marcă de aparate foto care oferă jpeg-uri faine, direct din cameră.

Imagine jpeg, cu aparatul setat pe format 3:2

Imagine din RAW, format imagine 4:3

Olympus are o istorie bogată în ceea ce privește aparatele foto compacte subacvatice. La începuturi a oferit mai multe modele, entry, mid și o gamă high end, că să le spun așa. Odată cu regresul puternic al aparatelor foto compacte datorită evoluției „foto” de pe telefoanele mobile,în portofoliu  a rămas doar vârful de gamă. Gurile rele spun că nu are rost să ai un asemenea aparat cu un senzor așa de mic, că ar fi mai bine să se treacă la un senzor de 1 inch. Toate buune și frumoase, dar un asemenea demers ar duce la pierderea caracterului compact și la prețuri mai ridicate. De bine de rău, TG-ul poate fi ținut în buzunar, chiar și în cel de la spate, dat fiind faptul că suportă o greutate de până la 100kg… te poți așeza liniștit pe el. Pot să mă mândresc cu deținerea primului vârf de gamă lansat de Olympus în 2009, mju Tough 8000. Acesta mi-a oferit multă distracție la mare, pe pârtiile des schi sau pe ploaie torențială. A suportat fără probleme trecerea anilor, fiind folosit în exclusivitate în condiții dintre cele mai vitrege.

Gama TG așa cum o cunoaștem noi acum a debutat în 2012, cu TG-1. Este primul TG care oferă o diafragmă de f/2 la o distanță focală echivalentă de 25mm, un senzor BSI-CMOS de 12 megapixeli. Au urmat apoi TG-2 în 2013, TG-3 în 2014, TG-4 în 2015. S-a făcut apoi o pauză în 2016. Actualul model a fost lansat în 2017.

Ce aduce nou TG-5? Pentru mine, în primul rând, posibilitatea de a alege zona de focalizare. Este o implementare mai degrabă grosolană, dar… este binevenită și o așteptam de ceva vreme. Chiar dacă selectarea zonei nu este așa de „facilă” (trebuie să ții apăsat OK pentru câteva secunde, abia atunci apar cele 25 de zone). Sunt convins că cei de la Olympus vor îmbunătății acest sistem de selectare a zonei de focalizare. Urmează fișierele RAW. Care fac clar diferența în calitatea imaginii finale. Filmare 4K și filmare cu încetinitorul (120 de cadre pe secundă).

Construcție
Din punct de vedere constructiv, TG-5 se aseamănă foarte mult cu TG-4. Motivul este unul cât se poate de întemeiat: nu ai de ce să schimbi o construcție care și-a dovedit eficiența și un design care atrage în continuare cumpărătorii, dacă nu ai un motiv foarte întemeiat.
Fiind un aparat foto subacvatic este important ca apa să nu intre în corpul aparatului pe la ușițe (zonele critice la orice aparat subacvatic sau carcase subacvatice), așa că acestea, două la număr, una pentru conectorii micro HDMI și micro USB și cealaltă pentru baterie și cardul de memorie, au un mecanism dublu de blocare/deblocare: un buton care să blocheze propriu zis acționarea butonului de deschidere/închidere al ușiței respective și… butonul de deschidere, normal.
Dat fiind faptul că vorbim de un aparat foto rezistent, construcția lui este absolut solidă, din toate punctele de vedere: rezistent la apă până la o adâncime de 15m, o rezistență la cădere de la o înălțime de 2,1m (unii au aruncat cu aparatul pe jos, acesta nepățind nimic – cred că poate fi folosit și ca armă de autoapărare, la nevoie), rezistent la îngheț până la -10°C și suportă o greutate de până la 100kg. Cu astfel de „date tehnice” nu ai cum să le „împachetezi” într-o „haină” făcută de „mântuială”, nu-i așa?
TG-5 are mai multe controale fizice decât multe aparate foto compacte. Ca o diferență față de modelul precedent, avem acum o rotiță selectoare plasată în dreapta declanșatorului cu ajutorul căruia se modifică foarte ușor diverși parametrii, în funcție de ce setări sau moduri sunt active în acel moment. Exemplu: în modul P, aceasta reglează compensarea expunerii; în modul A, reglează diafragma; în modul filmare. compensarea expunerii; în meniu, se trece între diverse sub-meniuri – aici de regulă pot spune că rotița preia funcțiile blocului de săgeți, într-o măsură mai mică sau mai mare.

Interfața
Un capitol nou în articolele mele. Sunt o persoană care nu prea se plânge de interfața aparatelor foto. Când spun interfață mă gândesc la meniu și la butoane, adică la toate celea care ne ajută pe noi, utilizatorii, să „comunicăm” cu aparatul foto și să îl comandăm.
Ei bine, nu puține sunt vocile care „condamnă” Olympus la acest capitol. La ce mai exact? Este vorba de meniul aparatelor Olympus, pentru unii de neînțeles, pentru alții greu de utilizat și „digerat”. Pentru mine este de neînțeles cum unii nu înțeleg meniul unui aparat foto. Nu vreau să mă gândesc la cei care se „aoleu și va di mini” ca fiind spălați prea des pe creieraș… de au început să facă mătreață. Oricum, nici Olympus TG-5 nu face excepție de la regulă. Unii vor pur și simplu un meniu mai… grafic, mai în vogă. Ce-i domnule cu meniul ăsta vechi de prin anii 2000? Bagă acolo unul grafic, eventual și o animație cu animatoare, se ne mai înveselim oleacă, nu? Alo, nenea Oly, bătrâne, ce zici? Ar merge ceva animațiuni, nu?
E ceva ce pur și simplu nu înțeleg. Cei care testează aparatura foto și care scriu articole despre ele nu au nici un fel de experiență cu marca respectivă? Să fim serioși, unul experimentat ar trebui să cunoască meniul unui x producător, că doar a testat n aparate de la el, nu? Ar fi trebuit să înveți deja structura și „filozofia” meniului, nu? Sau ar trebui să fie capabil să îl buchisească rapid, tehnicește vorbind. Nu? Ce mama naibii, doar nu ești un necopt care pune mâna pentru prima dată în viața lui pe un aparat foto de la x sau y! A, dacă trebuie să scrii și ceva mai negativ despre un aparat foto, să nu zică țațele că ești plătit să scrii frumos… sincer, nici asta nu prea ține să te iei de un meniu sau altul. Dacă știi unde să cauți găsești ceva acolo, eventual mult mai serios decât meniul… Mă rog, asta dacă ești un Priceputeanu, dacă nu, cred că nu voi fi în stare să găsești un meniu sau altul nici dacă pun unii pe Pamela în loc de Cortana (Pamela la 18 ani, daa?). Text în loc de grafic. Băieți, ați auzit de eficiență? Păi voi credeți că unul care are nevoie de o anumită setare se uită că este text sau grafic? Hm, scuze, dacă o face este pe dinafară cu fotografia. Pentru ăștia există telefonul mobil cu Mamicooled, Hamoled, Haoled, ecran curbat, turbat, așa, să se uite mai după colț, nu peste multă vreme vom avea 4K și pe mobile, așa, să moară ăia de ciudă cu televizoare mari full HD (să te ții apoi, înflorește industria optică!), iar dacă te pune naiba să îți iei și VR, îți poți face creierul permanent de tot și irevocabil, ce mai! Ce, voi nu întâlniți zombii din ăștia pe stradă, setat pe auto drive folosind harta lui Gogu? (de la pietoni, șoferi amatori și cei de pe mijloacele de trans-spart la grămadă).
Dar să revin la interfața Olympus. Repet: în privința setărilor, este chestiune de obișnuință. Că ar fi loc de mai bine? Normal, doar nu este aparatul perfect!
Are suficiente butoane dedicate? Pentru categoria din care face parte, cam da.
Ce ar mai lipsi? După mine, ar fi prioritatea de timp. Au pus de o prioritate de diafragmă, dar este implementată mai nefericit. Adică? Pe rând, la modul wide, avem f/2, f/2,8, f/8. Și gata, se oprește. Când vorbim de capătul lung… avem f/4,9  f/6,3  f/18. Fin. Adică să nu zică lumea că nu există.

Calitatea imaginii
Având în vedere mărimea senzorului, calitatea imaginii este satisfăcătoare spre bună, uneori excelentă. Spun asta ca posesor și de aparat cu senzor full frame (35mm), m4/3, compact și telefon inteligent. Pentru cât de mic este senzorul, calitatea imaginii este mai mult decât satisfăcătoare. Imaginile capturate atunci când lumina este acceptabilă sunt bune spre foarte bune, cu suficiente detalii, pe toată plaja focală. Asta-i bună, stau să caut o poză edificatoare în acest sens și nu găsesc una așa de repede, printre o tonă de fotografii în condiții nașpa
În lumină slabă, culorile și detaliile încep să se piardă, în funcție de valoarea ISO necesară pentru o expunere corectă. Aici intervine fișierul RAW, din care poți salva culori și detalii și unde mai poți reduce din zgomotul de imagine mai bine decât o face aparatul cu formatul jpeg.

Nici nu știu ce să spun despre claritate pentru a oferi o idee cât de cât celor care citesc aceste rânduri. Pentru un A4 sau web este arhisuficientă. Dacă este nevoie se poate îmbunătății și în postprocesare. Fișierul RAW permite o abordare mai „agresivă”, totuși nu vă așteptați la minuni.
TG-5 oferă, ca și modelul precedent, TG-4, un zoom optic de 4x, netelescopic, adică intern, cu o plajă focală cuprinsă între 24mm – 100mm, echivalentul 35mm (full frame). Ce îl deosebește față de celelalte aparate foto subacvatice este diafragma maximă de f/2 la 24mm.
La f/2 (capătul wide), calitatea imaginii este per total ok. Fiind obișnuit cu aparate foto din altă categorie și cu obiective dintre cele mai bune (optic și constructiv), nu am putut s nu observ scăderea neclarității la colțuri și prezența aberațiilor cromatice.
Imagine completă

Centru:

Colț stânga sus

Colț dreapta sus

Colț stânga jos

Colț dreapta jos:

După cum se poate vedea, există ceva aberații cromatice, iar claritatea suferă la colțurile extreme. Să nu uităm însă că vorbim de un aparat foto compact cu senzor foarte mic, iar obiectivul are în față un geam de protecție rezistent (suficient de gros pentru a rezista la solicitări).

La capătul lung, diafragma maximă este de doar f/4,9. Claritatea per total scade față de capătul scurt, în ciuda faptului că avem o diafragmă mai închisă.
Imaginea completă

Centrul imaginii

În mod normal, nu este „indicat” să te uiți la o fotografie de compact la o mărire de 100% pentru că sincer nu prea ai ce „vedea”. Mai ales când vorbim de aparate compacte de genul subacvaticelor, unde producătorul nu are marja pe care o oferă compactele obișnuite (construcția optică a obictivului). Aici ești limitat de dimensiuni și de concept. Să nu credeți că iau apărarea producătorului, sunt doar realist. Firește, se putea merge pe alte variante (cum ar fi de exemplu Nikon 1 AW, sau cu un obiectiv fix mai mult sau mai puțin luminos), dar se pierdeau alte caracteristici.
Flare, sau cum se spune pe românește , reflexiile… Sunt prezente, dar în majoritatea cazurilor nu deranjează din cale afară. Cine își dă silința să le caute, le găsește.

Reflexii la 25mm:

Reflexii la 49mm:

Reflexii în modul macro:

Dacă nu le cauți, nu le găsești:

Sau poate cu greu…

ISO
Sensibilitatea ISO este cuprinsă între 100 și 12800. Să nu vă așteptați la minuni. Dacă la valori mici ale ISO avem de a face cu „densitatea” specifică senzorului de compact (1/2.33′), la valori mari ale ISO… Totuși, imaginile sunt perfect utilizabile, iar dacă sunt printate, în afară de o ușoară neclaritate și de culorile un pic „ciudate”, nu te împiedică nimic să „admiri” imaginea.
ISO 3200

ISO 5000 (prelucrare digitală cu Affinity Photo)

ISO 6400

 

Blițul
Este suficient de puternic pentru o lumina uniform la capătul „wide” și pentru a lumina corect subiectul la capătul „tele” aflat la o distanță „confortabilă”.
Dar cel mai mult mi-a plăcut să-l folosesc pe post de RC. Am un „vechi” Metz AF-1 pentru sistemul 4/3 cu care se „pupă” excelent. Pe lângă fotografia macro, datorită acestei funcții poți folosi liniștit aparatul și la alte lucruri mai serioase. Oricât pare de ciudat, nu ar fi nici o problemă să fotografiați un eveniment în familie cu aer de lucrare artistică. Sau dacă ai două blițuri poți face fotografie de produs fără nici o problemă (pentru aplicații web, nu pentru afișaj de mari dimensiuni).
Câteva exemple unde am folosit modul RC:

 

Macro sau cum este trecut la TG-5, mod microscop
Am decis să creez un capitol separat acestei posibilități date de TG-5. Asta pentru că sunt pasionat de fotografierea macro (flori și gâze, restul e poveste). În plus, TG-5 oferă 3 moduri de macro, de fapt Olympus vorbește de modul microscop:
1. Microscop, unde ne putem apropia de subiect până la maxim 1 cm distanță
2. Focus Stacking, aparatul foto realizează un număr de fotografii cu schimbarea automată a punctului de focalizare, în final combinându-le într-un singur cadru. Se lucrează cu rafală maximă. De remarcat aici că rezultatul poate eșua dacă în acest timp aparatul se mișcă foarte mult (normal).
3. Focus Bracketing, lucrează la fel ca Focus Stacking, doar că aici putem seta numărul de cadre și care sunt pașii între zonele de punere la punct (normal, distanță mare sau distanță mică). Numărul de cadre se poate seta la 10, 20 sau 30. Cadrele nu sunt combinate în aparat, ci în post-procesare după descărcarea imaginilor.
4. Microscope Control, unde putem mări imaginea inițială până de 4 ori. Această mărire este însă digitală, nu optică.
Din testările efectuate, poți folosi modul microscop în fotografierea gâzelor care nu se sperie ușor (aici depinde în mare măsură și de fotograf), pe lumină suficient de puternică. La gâze merge în cel mai rău caz blițul aparatului sau și mai bine blițul controlat TTL pin blițul lui TG-5. Se poate folosi uneori și LED-ul, dar acesta poate fi un factor de deranjare a insectei. Dacă nu aveți un bliț extern TTL cu posibilitatea de a fi folosit remote, există alte soluții, sub formă de accesorii: difuzor pentru bliț FD-1 sau difuzor pentru LED LG-1.

Ce mi-a plăcut la Olympus TG-5 în mod special:
– posibilitatea de a încărca aparatul cu ajutorul încărcătorului pentru telefonul mobil. Un mare plus.
– posibilitatea de a seta sensibilitatea audio pentru înregistrările video
– faptul că poți „trage” RAW face din TG-5 cea mai bună opțiune dintre aparatele foto subacvatice/rezistente, fiind un factor determinant în diverse teste în care Olympus TG-5 a ieșit câștigător.
– Bliț RC, care chiar funcționează excelent. Un enorm de mare plus, mai ales că Olympus a renunțat la această opțiune în E-M10 Mark III.
– Funcțiile macro, care în combinație cu bliț RC face uneori minuni.

Ce nu mi-a plăcut:
– Nu are inclus un încărcător clasic, acumulatorul se încarcă direct în aparat. Firește, există UC-90 Lithium Ion Battery Charger, la cca. 350 lei.
– GPS-ul. Pe de o parte îmi place că poți avea oricând datele geografice pe unde ai umblat cu aparatul în buzunar sau făcând fotografii, pe de cealaltă parte însă precizia lasă destul de mult de dorit.
– Pentru a focaliza rapid și precis în lumină foarte slabă este nevoie să activezi lampa de autofocalizare, care nu este nimic altceva decât LED-ul aparatului foto, LED care este puternic și deranjează, mai ales dacă fotografiezi persoane sau animăluțe.
– Am observat că atunci când fotografiezi de aproape cu punerea la punct blocată și vrei să modifici punctul de focalizare prin mișcarea aparatului (modul clasic în fotografia macro), chiar dacă zona ta de interes apare clară pe ecran, poza nu este. Nu înțeleg de ce.

 

Ce mi-ar place să am de la un TG?
– Posibilitatea ca la o repornire a aparatului acesta să ofere distanța focală și setările avute înainte de a opri aparatul. Inclusiv opțiunea de activare/dezactivare a unei astfel de opțiuni. Să fie pentru tot poporul!
– Un mod mai bun de selectare a zonei de focalizare.
– De ce nu… vizor electronic.

 

Ce este mai puțin plăcut la TG 5:
– Rateurile de focalizare în lumină slabă
– Zoom-ul care este zgomotos (se aude la filmare)
– În momentul în care ai nevoie de compensarea de imagine spre + (high key), cumva geamul protector cam încurcă lucrurile atunci când lumina vine din față.

Dar dacă schimbi unghiul și direcția luminii, poza se schimbă în bine.

 

Galerie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.