Author Archives: Editorul Sef

  • 1

„Carte frumoasă cinste cui te-a scris” – Tudor Arghezi

Ciudate sunt căile omului. Eu unul nu sunt poet, nici măcar scriitor (în sensul DEX – autor de opere literare). Sunt însă un cititor avid, „boală” moștenită de la tata. M-am apucat de citit de la vârstă fragedă, de cum am învățat a citi, în școala primară. Nici acum nu pot uita o anumită vacanță de vară, la țară, când am citit de trei ori la rând „Winnetou” al lui Karl May. Rar mi-a fost să „trăiesc” un roman ca în acea vreme, ajutat fiind și de atmosfera satului, cu ulițele lui pline de praf, câmpurile verzi, cu lanuri de porumb și de grâu, cu oamenii simpli, „necomplicați”, ca cei de la oraș. Vița era mai simplă… Așa cum nu pot uita o anumită secvență dintr-un film de capă și spadă vizionat la un foarte vechi cinematograf de pe Strada Buzești. Atmosfera cinematografului (vechi, umed, igrasie, mirosuri venite parcă din altă epocă) a contribuit din plin la acțiunea filmului – nu am mai întâlnit de atunci așa ceva. Eu, cititor pasionat, am ajuns să scriu despre… citit.

Cum am ajuns să aștern aceste rânduri pe „hârtia” digitală? Impulsul final l-a avut o întâmplare, ca de obicei. M-am dus la magazinul f64 să îmi cumpăr cadoul de „Moș Crăciun”. O carte. „Photographers A-Z”, editura Taschen. Apropo, o recomand tuturor celor care vor să studieze fotografia. Unul dintre consultanți și totodată un amic începe să povestească o pățanie de-a prietenei sale: comandase ceva din America, printre care și câteva cărți. Ajunsă la Poșta Română, desface pachetul și constată că lipsește o carte. Angajatele poștei, foarte uimite. La care cineva dintre acestea exclamă extrem de revoltată: Să știți, domnișoară, în zilele noastre nimeni nu mai fură o carte!

Ceea ce m-a făcut pe mine să mă întreb: cine mai citește o carte în zilele noastre? Colac peste pupăză, tocmai eram la al treilea volum de Jason Bourne a lui Robert Ludlum. Toată lumea a văzut filmele. Pfff, cartea este de trei ori mai bună! Anul acesta a ieșit pe piață o ecranizare după o cartea absolut demențială (la propriu și la figurat) a lui Stephen King, „Celularul”. Actori buni (John Cusack și Samuel L. Jackson), dar filmul… dezamăgire totală. Cartea, extraordinară (pentru cui îi place genul). King s-a întrecut pe sine, ca de obicei. Mă întreb dacă toate acestea vă spune ceva.

Am un alt amic, care mi-a mărturisit că a și uitat de când a citit ultima carte. Din lipsă de timp. Ce este dureros, are vârsta mea (plus sau minus). Aș putea înțelege această lipsă de timp pentru citit la oamenii mai tineri, crescuți în alte condiții de trai, „sufocați” fără să știe de tehnologie, cele mai nocive fiind telefoanele mobile. Vorba prietenului meu turc despre homomobilus: fără „creier”, mai rău ca zombii din „Morții umblători”.

M-am gândit apoi că poate cineva tot mai are boală plăcerii de a citi. Sper că mai există pasionații de fotografie care în căutare de cărți cu și despre fotografie. Vin în sprijinul unei astfel de persoane cu câteva îndrumări. Doar îndrumări…

Această pagină va fi actualizată ori de câte ori găsesc o carte ce poate fi utilă. verificată de mine (achiziționată și citită).

  1. Diafragma 9 – http://www.diafragma9.ro/
    Am toate cărțile apărute până la ora actuală. Le recomand pe toate, fără reținere. Pentru cei care poate strâmbă din nas: chiar dacă nu sunteți în asentimentul celor publicate, nu strică să le citiți.
    Despre „Cum citim fotografiile?” – David Hurn (Magnum) în dialog cu Bill Jay am scris aici.
  2. O carte, pot spune, obligatorie, pentru cine este în căutarea marilor fotografi ai lumii: Photographers A-Z. O găsiți aici. Aceasta reprezintă doar un punct de plecare. Dacă vă place un fotograf anume, aveți datele și puteți găsi informații pe internet. Aș pune chiar că această carte este temelia în căutarea fotografilor care au făcut istorie.
  3. Ion Miclea, povestea unui fotograf, autor Annie Muscă, editura Biblioteca Bucureștilor, 2012. O autobiografie foarte bine realizată a celui care a fost Ion Miclea, fotograful român care l-a însoțit pe Ceaușescu ca fotograf oficial, care l-a fotografiat pe Nixon, Fidel Castro, Tito și Gheorghiu-Dej. Ne place sau nu, nu îl putem ignora. Din păcate, nu am găsit un link util.
  4. Pentru cine este în căutarea unor cărți mai „tehnice”:
  5. Gramatica filmului – Daniel Arijon. În ciuda faptului că tratează filmul, poate inspira și fotografii. În plus, rar mai vezi un aparat foto digital care nu știe să filmeze.
  6. Fotografia si alte elemente de imagistica (Dicţionar explicativ Englez – Român) – Dan Bistriteanu. Util nu numai pe post de dicționar.
  7. Pentru începători, cărțile de la Editura Casa. Le găsiți și la magazinul F64, mai ales spre răsfoire. Sunt cărți despre foto adresate începătorilor, cu imagini exemple în care sunt trecute și date tehnice, cum ar fi timpul de expunere, diafragma, zona de măsurare a luminii etc. Nu sunt recomandate avansaților, care ar trebui să știe toate acestea. Mi-a plăcut comentariul unui „glumeț”, începător. „Titlul este inselator din punctul meu de vedere si sunt dezamagit ca mi-a fost recomandata de personalul F64, am spus clar ca nu sunt un incepator. M-a apucat rasul cand am vazut ca “explica” profunzimea de camp undeva pe la jumatatea cartii.” Omul se dă însă drept începător. Asta este, unii o mai iau și pe alături…
  8. Cuba continua – Cosmin Bumbut.
  9. Don McCullin – colectia PHOTOFILE. Pentru fotoreporterii din noi, vremuri de mult apuse.
  10. Unreasonable Behavior: An Autobiography.
  11. Invazie Praga ’68 – Josef Koudelka. Am avut deosebita plăcere să particip la lansarea cărții, autorul acesteia fiind și el prezent. Regret că nu avem și noi pe cineva în stare să lanseze, să promoveze și să susțină revoluția din 1989. Mai ales că am cunoscut câțiva fotografi care au documentat bine acele zile zbuciumate. Deh, mentalitate de român (spun asta cu năduf, nu cu răutate, la naiba).
  12. Revista Punctum. Din păcate a avut parte de o viață scurtă. Lipsă cititori… sponsori… bănuiesc. Păcat.
  13. Cărțile scrise de Michael Freeman.
  14. Flashback I și II de Florin Andreescu.

NU recomand cărțile de la Chip, nu de alta, dar se spun multe prostii între coperți. Nu spun că totul este „prost”, dar te poate duce în eroare, chiar grav.

Au apărut, firește, albume foto românești, majoritatea însă m-au dezamăgit. Foarte trist, din punctul meu de vedere, este că „autorii” acestora nu știu decât una și bună: dacă nu ești de acord cu „operele”, ești hater. Foarte profund!

 


  • 0

Notări pe marginea cărții „Cum citim fotografiile?”

Category : Uncategorised

David Hurn (Magnum) în dialog cu Bill Jay. Cum citim fotografiile? Editura Aqua Forte, colecția Diafragma 9.

Citind „Cum citim fotografiile” mi-a venit o poftă nebună de a aprofunda tot ce ține de fotografie, exceptând latura tehnică a acesteia, oarecum sătul de a scrie despre aparatură. Citind rândurile minunate din această carte m-am gândit să fac o pauză din ceea ce fac eu de obicei cu timpul meu liber și să mă ocup, fie și pentru o scurtă perioadă de timp (sau nu, cine știe?) din „goana” după aparatură foto de testare. Așadar am început să fac notițe pe marginea lecturii parcurse, să fac semne pe pasajele care m-au afectat cel mai mult. Punându-le cap la cap, iată ce a ieșit:

***

Fotografia s-a născut în 1839. Pentru mine nu contează dacă 1939 poate fi luat ca an de naștere al fotografiei, cu siguranță există prea multe păreri pe această temă, a mea chiar  nu își are rostul. Dar nu e cu nimic greșit să luăm această dată ca un punct de plecare atunci când ne gândim sau vorbim despre fotografie. Vă dați seama câte imagini au fost luate? Greu de închipuit. Iar de când cu nebunia digitalului… Fac o paranteză, vă îndemn să citiți „In the Future, We Will Photograph Everything and Look at Nothing”, cu o singură intervenție din partea mea: se întâmplă deja!

***

„Una dintre problemele cel mai frecvent întâlnite este presupoziția (incorectă) potrivit căreia, dată fiind forța comunicativă a fotografiei, imaginea poate fi citită asemeni unei povești. E greu de înțeles cum a apărut această falsă idee.” Cu voia voastră (sau fără, că nu contează): ignoranții și puturoșii, ăștia au dus la propagarea unei asemenea „idei”. Punct.

***

Semnificația unei fotografii este infinit variabilă în funcție de mediul social, educația (alo, se aude?!), convingerile politice (nah, nu scăpăm de astea nici aici!), standardul de viață și aspirațiile privitorului (vorba unei reclame recente, mai știi cum este să trăiești?). Chestii grele, care însă explică și ceea ce se întâmplă pe meleagurile noastre în ale fotografiei.

***

O fotografie „bună” nu e neapărat și „importantă”.

***

O fotografie „bună” nu e neapărat și „utilă”.

***

O fotografie „bună” nu e neapărat și „interesantă”.

***

O fotografie „bună” nu e neapărat și „agreabilă”.

***

„Un bun început când privești o fotografie ar fi să-ți pui următoarele trei întrebări: – Care a fost gândul inițial al fotografului? – Cât de reușită e concretizarea acestuia? – A meritat el, la urma urmei, tot acest efort?” Capisci?

***

„Fotograful trebuie să gândească fotografic, previzualizând rezultatul final…”

***

Gary Winogrand mărturisea, de pildă, că face fotografii pentru a vedea cum arată lucrurile atunci când sunt fotografiate.”

***

„… cele mai bune fotografii sunt oglinzile fotografilor înșiși. Imaginile devin prelungiri ale persoanei și contribuie, ca atare, la apariția unui stil personal inconfundabil cu al altor fotografi.” Don McCullin, de exemplu.

***

Despre moralitate în fotografie: „Orice drept e dublat de o obligație”. Corect. Întâmplător, am o imagine care se potrivește mănușă. Cum îmi este obiceiul, atunci când vreau să mă „relaxez”, cutreier străzile Bucureștiului. Caut cu precădere autovehicule modele vechi sau modele mai deosebite. Iar dacă văd ceva care îmi stârnește interesul (cădire, semne de circulație mai ciudat amplasate sau strâmbe etc.) nu ezit și declanșez. Cu o singură excepție: oamenii. Încă nu am trecut peste „nesimțirea” (în sensul bun, nu că cei care ar fotografia oameni în spațiul public ar fi nesimțiți – trebuie să clarific acest aspect pentru a nu lăsa loc de interpretare) de a fotografia oameni pe stradă în diverse ipostaze. Numai că acest cadru de mai jos este mai aparte. Mă pregăteam să fotografiez fațada casei în cauză. Atenția mi-a fost atrasă de stil, de cele două coloane și de lumina soarelui de pe fereastra din dreapta imaginii. Numai că în momentul în care am dus aparatul la ochi și la apăsarea declanșatorului s-a deschis brusc ușa și a apărut o doamnă în halat. Am ezitat o fracțiune de secundă dar am declanșat. Mă tot întreb de atunci încolo dacă să „public” sau nu fotografia în cauză. Mimica doamnei este deosebită. Cu tot respectul de rigoare. Am blurat fața și alte detalii care ar putea duce ușor la identificarea locației pentru a putea da fotografia drept exemplu de moralitate în fotografie. Pentru mai multe detalii, citiți cartea despre care se face vorbire aici, merită!

***

„Alaiul nesfârșit de fotografi specific culturii noastre vizuale pare să ne fi umbrit facultatea de judecare; presupunem dintru început că aparatului de fotografiat îi este îngăduit să-și bage nasul în toate ungherele vieții, fie și măcar pentru a ne satisface curiozitatea vreme de o secundă sau două.”

***

„Un critic bun de fotografie e o pasăre cu  mult, mult mai rară decât un bun fotograf.” Aviz amatorilor.

***

„Să ținem minte că funcția primordială a unei fotografii e aceea de a reda înfățișarea unui lucru sau a unei persoane.” Deosebirea o face modul în care realizăm acest lucru. „Să ținem minte că fotografia este un proces de creație imagistică. Întreabă-te cu fiecare cadru: poți aduce vreo îmbunătățire imaginii dacă te miști un pic înainte, înapoi, la stânga sau la dreapta, respectiv dacă declanșezi cu o secundă mai devreme sau mai târziu?”

***

Acum, un pasaj mai lung, care mi-a plăcut în mod cu totul și cu totul deosebit:

„Ceea ce-mi stârnește o altă amintire referitoare la istoricul Beaumont Newhall: Cu prilejul unuia dintre seminariile sale, le-a comunicat studenților că avea să plece din oraș, dar că, pentru următoarea oră, își va înregistra prelegerea și-l va ruga pe asistent să o redea cu ajutorul unui casetofon în prezența tuturor. Lucrurile au decurs conform planului, doar că Beaumont s-a întors mai curând decât se aștepta și de la aeroport a luat-o numaidecât spre școală, unde, într-o sală pustie, avea să-și găsească aparatul „vorbindu-le” altor douăsprezece casetofoane așezate împrejur.” Restul citiți-l singuri, da?

***

Altă notă de final al lui Bill Jay apărută în omagiul al revistei LensWork ne vorbește despre o anecdotă cu Sfântul Petru stând de pază la porțile raiului. Firește, este despre un fotograf la porțile raiului. Savuroasă.

***

„Cum citim fotografiile” este o carte deosebită. Citind-o, nu o să ți se răspundă mură în gură cum ar trebui să citești fotografiile. În schimb te face să te gândești într-un mod pe care nici nu îl bănuiești, te face să cauți pe Internet informații de calitate, ai prilejul de a descoperi fotografi și cărți despre care nu auzi la noi în așa zisa presă de specialitate (apropo, care presă de specialitate). Singura parte „negativă” este: cum naiba putem fi așa de ignoranți, cum de ne putem lăsa manipulați așa de bine până și legat de plăcerea noastră de a fotografia, de pasiunea noastră fotografia? Cum de nu avem și noi o apariție editorială despre fotografie ca atare, nu numai articole, seminarii și altele despre cum să îți folosești echipamentul? Răspunsul care îmi vine primul în minte: lenea, lâncezeală, ignoranța. Este simplu să dăm vina pe alții, când vina ne aparține nouă. Când spun amicilor că citesc cărți, indiferent dacă este carte tipărită sau în format electronic, pe Kindle, se uită la mine de parcă aș fi un brontozaur, iar eu nici nu am atins 50 de ani de existență. Majoritatea îmi spun că nu au timp și pentru așa ceva. Mă bucur că au timp să respire. Dacă au timp să și trăiască cu adevărat, asta este alt poveste.

 

P.S.: Cartea cu pricina, „Cum Citim fotografiile” a apărut în 2013 la Editura Aqua Forte în cadrul colecției cărților de fotografie Diafragma 9.

Recomandări (din păcate greu de făcut rost de ele, la noi):
Henri Cartier-Bresson
– DiscoverYour Self Through Photography – Ralf Hattersley
Shutterbabe – Deborah Copaken Kogan
Don McCullin – “Peace is more elusive. It’s invisible and abstract as you said. As for war, it is in your face. You cannot see a dead person and walk around it as if it were not there. It’s there. It revolts you.
„Darkness, to me, is energy. When I energize my prints in the darkroom, I inject more and more darkness into them. But I don’t consider it to be darkness. I consider it to be strength. I want my pictures to be strong. I want them to punch you in the face when you look at them. I want you to be angry when you look at my pictures and be thinking whether we are living in a civilized world.”


  • 0

Client și vânzător.

Category : Uncategorised

O întâmplare fericită de acum câteva zile m-a împins pur și simplu la a scrie rândurile de față. Mai precis întâlnirea cu un vechi amic de slujbă. Băiat tânăr, după ce și-a dat seama cam cum merg treburile la noi mai ales în relațiile angajat – angajator,  a plecat în lume. Când ne-am revăzut după mai bine de un an de zile (cred), am stat de vorbă cu un Nenea Iancu în față, ca doi prieteni care se respectă (pam, pam, vorbe publicitare!). Sărind de la una la alta în scurtul timp avut la dispoziție, am  vorbit despre pasiunea noastră comună: fotografia. Plus despre viața de consultant foto. Dacă se miră cineva, nu, nu este vorba de vânzător. Vânzătorul doar vinde, noi, ăștia mai cu ștaif (SIC! în ciuda a ceea ce gândește sau a gândit angajatorul), oferim și consultanță. Discuția purtată, extrem de interesantă, cel puțin pentru mine, mi-a adus aminte vorbele de duh ale unei cunoștințe cu păr cărunt și ani grei de comerț: cumpărătorul se educă! Cuvintele astea au fost spune în contextul în care discuția era purtată cu un patron de magazin. Eu eram doar în treacăt, le-am prins din zbor și m-au fascinat. Cum adică se educă? Și am început să îmi pun mintea la contribuție. În cele din urmă m-am prins singur despre ceea ce s-a vrut a fi spus. De atunci și până în prezent s-au petrecut multe. Firmele, vânzătorii și clienții au trecut prin multe transformări. Dacă este să mă întrebe cineva pe mine, părerea mea este că în ansamblu, clientul a devenit așa cum și l-a dorit ofertantul: prost. Nu intelectualicește, ci din punct de vedere al educației de a cumpăra. Sunt și multe excepții, firește, dar masa, masa de cumpărători, ăia de umplu buzunarele ofertantului, la ăștia mă refer.

“Read More”

  • 7

Despre aparate foto, obiective și altele

Category : Articole foto

Acest material este dedicat mai ales începătorilor în ale fotografiei și se referă strict la aparatura foto. Citind în ultimele zile argumentele pro și contra referitoare la o lansare a unui aparat foto DSLR full frame (echivalentul cadrului de film 36 mm × 24 mm) din partea unui vechi producător de aparate foto, m-a intrigat tot ceea ce am citit. Comentatorii sunt de toate felurile, își dau cu părerea decent, dar uneori modul de gândire este anapoda. Să fiu clar, nu sunt profesor și nici nu vreau să ajung unul. Sunt un pasionat de fotografie cu experiență. Dacă ar fi să mă iau după pregătire și diplomă, sunt fotograf profesionist. Am practicat fotografia ca și meserie (pentru o instituție de stat). Personal mă consider în continuare un pasionat de fotografie. De ce spun toate acestea? Pentru ca cititorii să înțeleagă puțin cine scrie aceste rânduri.

Sper ca cele de mai jos să ajute. Aceasta este și intenția.

IMG_2291

“Read More”

  • 0

Trăiesc în București, România

Category : Uncategorised

2016-01-17_02

M-am gândit mult ce titlu să dau la ceea ce urmează să scriu. Până la urma mi-am zis că trebuie un titlu care se reflecte realitatea. Și asta este realitatea, trăiesc în București, România.

Cei de la meteo încep să nimerească prognoza la marele fix. Au spus cod portocaliu de ninsoare, asta am „primit”.

Cum am o poftă nebună să ies afară la pozat pe vreme „imposibilă”, nu puteam rata. Norocul meu că vorbim de duminică. În cursul săptămânii mai greu, cu jobul meu.

“Read More”

  • 2

Chelba. Alex

Din ciclul „Hop și eu”

Am fost și eu la expoziția de fotografie a regretatului prieten Alex. Da, abia acum. La data și ora la care a avut loc vernisajul, lucram.

IMG_2195

“Read More”

  • 0

#FIND_US

M-am dus. Nu puteam altfel. Am intrat la început la expoziția fotografilor de concert din România, care nu au fost în Colectiv. Așa, să îmi fac curaj. M-am salutat cu Voicu (nu eu cu mine, alt Voicu). După care m-am dezbrăcat de haina de iarnă (este un cuier pe hol) și am intrat în spațiul rezervat fotografiilor celor care au fost la Colectiv. Era cât pe aci să izbucnesc în lacrimi. Habar nu am ce simt alții, eu unul ȘTIU câtă muncă stă în spatele acelor fotografii, cât de epuizant poate fi un eveniment rock. Ca să nu mai vorbesc de festivaluri. Vedeam asta pe fața lui Alex. Radia când avea confirmarea acreditării. Radia după ce se întorcea cu tolba plină. Indiferent câte nopți nu a dormit. Era fericit.

Expozitie #find_us 2015_01

Am fost acum câteva zile pe la Colectiv. Un loc care îmi dă fiori. Nici nu am îndrăznit să scot aparatul, să iau câteva cadre. Un loc în care eu unul încă simt dezastrul, de parcă ar fi avut loc ieri.

Scuze că trec de la una la alta. Pentru mine, toate acestea sunt legate între ele.

La expoziție am putut sta de vorbă cu Mihai Vasilescu. Firește, despre Alex. El îl cunoștea de la concerte, eu în afara lor. Cred că am fi putut vorbi ori în șir fără să ne repetăm.

Am vorbit de fotografia de concert. Mihai m-a luat să îmi arate fotografiile făcute de Alex. „Uite cât de clare sunt. Avea fixație cu claritatea. De câte ori îi arătam fotografiile făcute de mine spunea… neah, nu sunt suficient de sharp…” Ne-au rămas doar amintirile. Dar atât de frumoase…

Amintirile mă năpădesc, fără a le putea opri. Cafeaua sau limonada băută împreună cu Alex pe fugă, în pauzele de concert, serile „lungi” la pizza, la o bere în Centrul Vechi, la Oktoberfest Pub. Plimbările cu orașul.ro, turele noastre prin Grădina Botanică la vânătoare de insecte, evenimentele mondene la care am luat parte, glumele pe seama „fotografilor” care se iau mult prea în serios (inclusiv pe seama noastră, hartiștii lui Pește Prăjit, normal!). Vorbeam adesea despre prostia unora sau a altora, râdeam cu lacrimi de trăsnăile celor de genul „Dorel”. Nu ne păsa ce cred alții despre noi… Eram în lumea noastră.

Expozitie #find_us 2015_02 Expozitie #find_us 2015_03 Expozitie #find_us 2015_04 Expozitie #find_us 2015_05 Expozitie #find_us 2015_06 Expozitie #find_us 2015_07 Expozitie #find_us 2015_08 Expozitie #find_us 2015_09 Expozitie #find_us 2015_10 Expozitie #find_us 2015_11 Expozitie #find_us 2015_12 Expozitie #find_us 2015_13 Expozitie #find_us 2015_14 Expozitie #find_us 2015_16 Expozitie #find_us 2015_17 Expozitie #find_us 2015_18

Mi-a plăcut „gașca” fotografilor de concerte. Muncesc pe rupte pentru fotografiile lor, dar unde este multă muncă se ajunge și la trăsnăi, normal. Cred că ar fi bine să se facă și o expoziție cu ei în timpul muncii, în pauze, glumele foto fiind absolut delicioase. Prietenii știu de ce!

Expozitie #find_us 2015_15 Expozitie #find_us 2015_19 Expozitie #find_us 2015_20

Mihai Vasilescu vorbind despre Alex Chelba, pentru Antena 1.

Expozitie #find_us 2015_21

Am filmat și eu. Dar cum nu sunt talentat în ale filmării, a ieșit prost. Mai ales din lipsă de microfon extern.

🙂

 


  • 1

Eu şi Alex. Alex Chelba

Tags :

Category : Uncategorised

Stau de minute în şir şi pur şi simplu nu ştiu de unde să pornesc. Pe Alex l-am cunoscut pentru prima dată la F64. Acum câţiva ani buni. Parcă a trecut o veşnicie. Amândoi muşcaţi de fotografie, cu microbul în sânge. Eu, mai bătrân, am prins vremurile analogului, cu „laborator” alb+negru în baie. El de generaţie mai nouă, avid de cunoaştere. Ne-am împrietenit repede, el cu rockul şi cu Batman-ul lui, eu cu Batmane-ul meu din copilărie şi cu Rammstein. Dacă cineva ne vedea pe stradă pe amândoi… două persoane total diferite. El înalt, bărbos şi solid, eu mic şi gras. Cu toate acestea am fost prieteni. Prieteni de „suferinţă” la muncă. Amândoi Gică contra. Amândoi sobri. Asta aşa, de ochii lumii. De râs râdeam şi făceam băşcălie de mai mare dragul!

“Read More”